" nu credeam să-ți mai aduci aminte " – 21947 rezultate
0.03 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
Orbulescu Bogdana Ligia
nu credeam sa invat a trai vreodata... nu credeam ca...in lumea asta plina numai de rau...poate exista si bine...nu credeam niciodata in faza ca „se intoarce roata...”...da este adevarat...
1 poezii, 0 proze
barbu raluca
scurta si la obiect fosta inotatoare de performanta credeam ca voi face cariera in sport, dar s-a nimerit sa merg la facultatea de istorie si sa devin reprezentant vanzari la o firma de telefonie mobila... ciudat, nu?... printre altele, cele mai importante, scriu de placere sau...poate de mai mult de atat
2 poezii, 0 proze
IDIoana Dumitrachescu
M-am nascut intr-o zi calduroasa de vara in Oradea.Credeam in povesti cu zane si feti frumosi.Ei nu mai exista.Decat in carti,filme si in muzica.De aceea imi doresc sa ajung o scriitoare buna,Sa dovedesc ca dragostea exista.Nu doar in povesti!
1 poezii, 0 proze
anefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
DIDorotea-Laura Ianc
M-am nascut la 17 noiembrie 1986, la Oradea. Am absolvit ciclul primar intre anii 1994-1998, la Scoala cu clasele I-VIII 'Andrei Muresanu', din localitate. Prima mea'creatie'am scris-o in clasa a treia(era un fel de basm-'Fat-Frumos cu ochiul de panseluta', de 4!!!capitole, fara nici o linie de dialog...) Gimnaziul l-am absolvit la Colegiul National'Mihai Eminescu', la o clasa cu predare intensiva engleza si am ramas tot aici la liceu, alegand profilul de bilingv-engleza. Am inceput sa scriu mai mult de pe la inceputul clasei a9-a, cand ma indragostisem iremediabil(cel putin, asa credeam eu pe atunci...) de un coleg de clasa. Nu imi pot defini stilul, nu prea am un model dupa care sa ma inspir, si un fapt pe care mi-l reprosez extrem de mult e ca nu citesc suficient. M-as bucura daca asa-zisele mele opere ar fi considerate postmoderne, cu toate ca simt ca multe ar mai trebui cizelate, in timp ce altele sunt poate prea cuminti si seci ca sa apartina curentului. Abia astept sa pot citi...
44 poezii, 0 proze
Cristian Broasca
Unul care nu credea dar in timp a ajuns sa inteleaga prea multe fata de cat de visator si de risipitor cu timpul a fost.
1 poezii, 0 proze
CScosmin sirbulescu
M-am născut într-o zi de vară, o zi de Iulie, o zi în care a plouat deși nimeni nu credea că va ploua. De atunci, trăiesc cu impresia că viața ar trebui să fie inexplicabil de frumoasă.
5 poezii, 0 proze
RPrelu purcareata
mai cad lacrimi , mai urmam un vis , am vrea sa credem ca viata isi urmeaza cursul , dar nu e decat o curgere
17 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
nu credeam să-ți mai aduci aminte
de Daniela Moga
De cîte ori printre gânduri te-am ținut ascuns Să nu te rănească stropii de rouă agățați de buze. Nu credeam să-ți mai aduci aminte. Dar tu, fiecare oră din zi ai despicat-o cu un sărut Și sufletul...
Ești ceea ce visezi
de Stoica Nicolae Ciprian
-Am vrut să te întreb cum îți imaginezi viața cu mine? -De ce doar să întrebi, nu crezi că o să și trăiești alături de mine? -Dacă nu aș crede asta nu aș mai avea conversația asta acum, nici măcar nu...
Noapte ca oricare alta
de Florentina-Loredana Dalian
O gară – nimic mai banal. Puf de castani risipindu-se – ca și bucuria clipei. Frunza îngălbenită în mai, căzută pe masa noastră, vorbea de tristeți prea devreme. O mie de vorbe – doar ochii nu mint....
Conversându-mă cu mine (I)
de florin otrocol
EU: Mă chinuiam să îmi iau un pahar. Sunt total izolat de realitate. De când am ajuns acasă mi-am propus să beau ceva și nu am reușit nici măcar să beau un pahar cu apă. Nimic. Parcă aș veni din alta...
Jurămînc călcat
de Diana Enachii
Un fior mi-apare dintr-o veșnicie Ca un vis frumos care a fost cîndva. Chipul tău de înger e fantomă vie, Fața ta de ceară - albă ca o stea. Visez la nesfîrșit clipele frumoase Și-mi amintesc ades...
Cortina
de toma razvan gabriel
Avand in vedere ca asta ar fi trebuit sa fie o alta poveste care sa se incadreze in tiparul povestilor mele , ar trebui sa inceapa la fel sau macar sa aiba acel ceva authentic dar , nu o sa se...
Moartea unei amintiri…
de Rivis Ioana
Aceeasi banala dimineata pe o strada prafuita de tara…Cocosul incantat ca acum isi poate relua vocalizele, gainile plictisite de acelasi concert, lumea innecata in aceeasi vesnica rutina, iar eu…eu...
Nu mai cred in tine...
de Raluca-Stefania Mihai
Lacrimile strigându-și absent tăcerea... Îți-aduci aminte când primăverile altor pași ne căutau? sau când ÎNCÃ credeam în zâmbete, în ...iubire? lasă-ți degetele încet să-ți scrijelească numele pe...
O povestioara
de jennifer
O povestioara Îti mai aduci aminte oare vremurile în care eram doar doua fetite roscovane, cu codite împletite si îmbracaminte asemanatoare? Îti mai amintesti oare cât de mici si nestiutoare ne jucam...