" Risipă de lumină-n amiază" – 2578 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
EBEta Boeriu
Eta Boeriu (n. 25 februarie 1923, Turda - d. 13 noiembrie 1984, Cluj-Napoca) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română. S-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. Pe numele său de fată, Margareta Caranica, Eta Boeriu a fost fiica lui Ion Caranica, profesor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica. A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu. Este considerată a fi cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română din toate timpurile. Poezii Ce vânăt crâng, 1971 Dezordine de umbre, 1973 Risipă de iubire, 1976 Miere de întuneric, 1980 La capătul meu de înserare, postume, 1985 Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999 Traduceri Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957 Cesare Pavese, Tovarășul, 1960 Giovanni Verga,...
4 poezii, 0 proze
Szasz Emeric
Declaratie de dragoste E ziua ta calendarul ca o amendă nimic schimbat Doamne ajută!copiii si sănătate același chimir rate rulante nu nu vreau să ieșim mai cîrpim risipa și desfată-te acum măcar după douăzeci de ani cu o halcă de hatîr ce-o fi:un chilipir o mărunțime -ancoră mocnitelor valuri aride Alt an egal ritual: îmi fac mea culpa deși palmele-mi curg rîu inflație pe milostivi-ți sîni nu le știu măsura nici atît la chiloți ștrampi pantofi etîcî așa că te rog reverberează plenar andante andante fosnet al ierburilor necosite-n extaze la tocita ofrandă a simetrice roze Și ce-ți doresc? Ce gingaș tupeu! din bolovan nu iscă stele poezia mea pecum mersul pe jos știu si eu așa la prima strigare La nesfîrșit siamezi să mulgem zorii și molcoma datina matinală: cafeaua cu caimac cescuță de vitrină farfurioară linguriță de argint invariabila rugăminte mai tare si mai amară
4 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
PMPopa Ana Maria
Dorul vine si pleaca foarte usor,ca adierea vantului si a timpului...Ochii,parul,zambetul,chipul...dispar odata cu dorul si raman doar o amintire...Pana la urma cu toti ramanem doar umbre,amintiri. Ce se leaga de noi?...doar praf...pt ca tot in tarana ne intoarcem... Asa ca...ia aminte si nu-ti risipi timpul,traieste-ti clipele pt ca sunt scurte si le poti lua o data cu tine,in schimb avutia nu o poti lua.
17 poezii, 0 proze
Risipă de lumină-n amiază
de Silviu Somesanu
Lasă cuvintele să-ți șoptească ascultă cum îți mângâie sunetele, auzul în cântecul inimii. Risipă de lumină-n amiază în părul tău căzut șuvite pe umeri, umbre se cern printre ramuri cum prin oglindă...
Furuike ya kawazu tobikomu mizu no oto*
de Cristina Rusu
Împrăștiați de tumultul vieții în patru vânturi – ne regăsim aievea-n aceeași reverie În tihna serii ecoul muntelui Fuji tot mai intens – între tâmplele noastre nestingherit aleanul Ion Rășinaru...
Când inima se înlănţuie
de Silviu Somesanu
Noaptea şi-a spălat hainele vechi pe înserate acum le uscă pe faţa vântului nervos, dimineaţa se sărută cu izvoarele şi pleacă. În gând se schimbă culorile la crepuscul, privesc păsările cum se...
Un simplu purtător de viață
de Aurel A. Conțu
Deschizând ochii la primul cântat al cocoșilor, bărbatul observă o femeie alături de dânsul, în pat, pe care n-o mai văzuse sau cunoscuse vreodată. Dormea cu fața în jos, dezvelită, pe brațul lui...
Rastignire de suflet
de Andrei Corina
Răstignire de suflet Strigăt născut din pierzare Risipă de dor și de jale Cântec plăpând de mormânt Ninsoare de gând pe pământ. Dă o speranță în vis Deșartă mânia prin nins Ascunde tristețea-n...
Un fel de geneză
de Silviu Somesanu
Era departe marea și nu avea țărm, să observ cum se retrag stelele-n ape, marea devine cerul răsturnat de iluzii din care viața a ieșit la suprafață. Încep să cred că geneza e probabilă pe ambele...
Azi a văzut lumina tiparului cartea mea: "Îngerii urcă la cer"
de Belean Maria Ileana
Azi a văzut lumina tiparului cartea mea: "Îngerii urcă la cer" Coperta și grafica: Mihai Cătrună Prefața: Valentina Becart Note de lector Să am de unde curge veșnic... În primăvara anului 2009 poeta...
Șarpele de aramă
de Sorin Coadă
Imdiola continua să existe. Părea o entitate apăsătoare, a cărei prezență, dezvăluită doar pe jumătate, îi accelera ritmul inimii. Șoapte străvezii îi străbăteau perdeaua de gânduri ajungând la...
Dinspre toamnă…
de Va rog sa stergeti acest cont.
În ocru, sămânța febrilă își țipă rodirea furată de brume când scuipă bronșitic amurgul… Virală risipă de lacrimi e-n toamna bolnavă de gripă. Un ultim concert de Ceaikovski ridică spre ceruri o vară...
Cavalerul in alb
de Cristian Vasiliu
Un voal se țese-n prispă din picături murdare Și vântul se agită din ce în ce mai tare Lovind cu-n șuier cornul; focu’-i slăbit în sobă. Un lup, pornit să prade, se-aude-n depărtare Urlând stingher...
Sonet XXXVII
de Ovidiu Oana
În neclintirea asta strivită sub dogoare, Doar fâlfâit de aripi, de pescăruși, brăzdează Oglinzile marine, iar grâul aiurează Jertfit din spic, sub paiul, cănit de prea mult soare. Risipa de lumină...
Mai lasă-mă o clipă
de Bejliu Anne-Marie
Mai lasă-mă o clipă s-ascult inima frunzei, S-aud izvorul dulce cum susură fior, Să văd seninul splendid al cerului de vară, S-ascult pădurea-n freamăt. Sunt oare o povară? Mai lasă-mă o clipă să...
Hrană
de Paul Bogdan
- Nimeni nu mai poate ține întunericul în căușul palmelor ca într-un melc în care marea se ascultă. Din liniile vieții izvorăște lumina ca o nevoie de mântuire acută. Se revarsă. Peste lume se...
Necunoscutei
de Cincinat Pavelescu
Blondă, palidă, înaltă, Când trecu pe lângă mine, mlădioasă, Statuie abia ieșită de sub daltă Avea-n ochi privirea caldă, voluptoasă, Și visa niște imagini depărtate... Scene dulci din vremi de mult...
Iarnă cu fluturi
de Daniel Bratu
Stau în iarna mea cu fluturi emigraţi din Ipoteşti, dintr-o vară, când îmi scuturi amintiri mânăstireşti - din cafea ies aşternuturi pe pereţii caldei ceşti. Du-mă, ca pe-un car cu bouri Şi mă trece...
Cine esti tu?
de PAULA LAZAR
Să pot vorbi despre mine, ar trebui să mă-ntorc în timp, poate în copilărie, poate în adolescență, să parcurg firul unei existențe încărcate de bucurii, succese, dar și de rătăciri, decepții, de...