"și oamenii mai pleacă" – 24861 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
incercari_si_experimente
Încercări și experimente - Oriana
de Luminita Suse
teorie_si_critica_literara
Articole de teorie si critica literar?
de Adina Ungur
Crima si pace buna
Crima si Pace Buna - Roman, Marius Marian Solea
Proiecte si Evenimente
Proiecte si Evenimente Fundatia EDO
de Radu Herinean
poetul-si-portretul
poetul florian silisteanu si portretul sfintei distanțe
de florian stoian -silișteanu
HMHarry Martinson
Poet, prozator și memorialist, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1974. Născut în 1904 la Jamshog, Suedia. Rămâne de mic orfan și e preluat de diferite instituții de ocrotire a copilului. La 16 ani plecă pe mare și timp de șase ani lucrează ca marinar sau ca muncitor în mai multe țări. Aceste călătorii îi vor servi ca sursă de inspirație. Ultimul său roman, "Vagen till klockrike" este dedicat în întregime relațiilor dintre oamenii "așezați" și cei rătăcitori, așa cum i-a cunoscut el însuși. Moare în 1978. Harry Martinson (n.6 mai 1904, Jämshög, Suedia – d. 11 februarie 1978, Stockholm) este un scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1974
2 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
PSPetre Solomon
Petre Solomon (n. 15 februarie 1923, București - m. 28 octombrie 1991) a fost un scriitor și un traducător evreu din România. Urmează Liceul Comercial „Cultura”, apoi cursurile Colegiului pentru evrei „Onescu”, până în aprilie 1944, când pleacă în Palestina, de unde revine în august 1946. În continuarea studiilor de limbă și literatură engleză, începute în cadrul cursurilor organizate de „University of Cambridge” la Haifa, își ia licența la Facultatea de Litere a Universității din București. Lucrează un timp în redacția Editurii „Cartea Rusă” și apoi la Agerpress, de unde este scos în 1952, după excluderea din partid, din pricina interludiului palestinian. A debutat în toamna lui 1944 cu versuri în revista „Orizont”, publicând de-a lungul anilor mai multe volume de poezii: Lumina zilei (1954), Drum spre oameni (1956), Relief (1965), Între foc și cenușă (1968), Umbra necesară (1971), Exerciții de candoare (1974), Culoarea anotimpurilor (1977), Timpul neprobabil (1985), Hotarul de...
2 poezii, 0 proze
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
SHSven Hassel
Sven Hassel (numele său adevărat Sven Pedersen) s-a născut pe 19 aprilie 1917, la Fredensborg, în Danemarca, într-o familie de oameni simpli, muncitori. La varsta de 14 ani a intrat in marina comerciala ca "baiat de cabina" pana in 1936. In 1937 Hassel s-a mutat in Germania pentru a se inrola ca voluntar in armata. Într-un interviu în 1990,el a spus , "Germania s-a întâmplat să fie mai aproape decât Anglia, m-am dus la un birou de recrutare Wehrmacht-ului pentru a ma înscrie, dar nu a fost la fel de ușor cum am crezut. Numai cetățenii germani puteau sa se inroleze. După șase luni de încearcare, al șaptelea regiment de cavalerie, m-a acceptat în cele din urmă, cu condiția de a deveni cetatean german." Un an mai târziu, el a încercat să scape. "... Am fost pur și simplu epuizat. Nu m-am întors la unitatea mea, după o scurta plecare.Au numit-o dezertare. Am fost transferat la Sonderabteilung, o unitate penală condus de criminali și disidenți." El a servit Regimentul 2 de Cavalerie și mai...
12 poezii, 0 proze
Neculai Dontu
Născut în orașul Iasi la 27 oct. 1929. Am fost elevul Liceului Internat "C. Negruzzi" din Iași pe care l-am absolvit în anul 1949. Până în anul 1953 am fost student la Conservatorul de muzică "G. Enescu" din Bucuresti.- Sectia Pedagogie - dirijat, după care am urmat cursurile Facultății de Științe juridice din Iași, pe care le-am absolvit în anul 1958, dată la care am fost incadrat ca magistrat. În ultima perioadă din activitatea profesională am fost consilier juridic, șef al Oficiului de legislație a muncii la DPMOS Iași, de unde m-am pensionat în anul 1993. In anul 1948 am fost deținut politic timp de 6 luni, fapt care m-a ajutat să înțeleg mai bine oamenii și viața. Urăsc minciuna, iubesc adevărul, frumosul și oamenii.
51 poezii, 0 proze
Zou Difan
nascut la 5 mai 1917, in provincia Hubei, judetul Tianmen (in traducere Poarta cerului). A debutat in 1936 cu poemele narative Cei care fac sicrie si Oamenii lipsiti de aripi. Au urmat volumele La poarta cerului si fabrica de lemne. Studii universitare in filologie si economie. A tradus poezie universala, inclusiv romaneasca.
5 poezii, 0 proze
LFLUCIAN-CALIN FLOREA
Crezul meu? poezia,arta..pictură,piatră,sticlă ori metal,..asta când cuvântul nu a mai fost suficient pentru a-mi exprima trăirile ..și oamenii,da,cred în oameni *Licență în Managementul Stressului prin TRT gradele I și II din 1996 www.luchino.ro
72 poezii, 0 proze
și oamenii mai pleacă
de Daniel Gherasim
și oamenii mai pleacă pe lângă perete cu gândul dormind jumătatea e dincolo noi doi deasupra lor le arătăm drumul
La noi cand vine iarna
de Mircea Diaconu
La noi, cand vine iarna, toti norii anului trecut se aseaza pe pamant si sint zapada. De asta e atit de senin si rece. De asta nu ploua si putem vedea toate avioanele, care merg spre tarile calde. E...
Urme de dragoste
de Marian Malciu
După ce s-au spălat, au trecut în bucătărie să mănânce. Înfățișarea acestei încăperi i-a umplut de groază până și pe ei, cei care începuseră dezmățul aici, printre farfurii și pahare, ulcele și...
corupere de minore, 10 minute, fără scrupule
de Victor Potra
Katy, ce bine că ai acceptat să ne vedem!... Nu fă fața asta, doar pe obraji… Nu spune nimic, așează-te și ascultă-mă… Două cafele, vă rog. Ei cu lapte, mie simplă. Și un fresh de portocale și un...
Tomyris, regina-zeiță
de Camelia Tripon
Tomyris, regina-zeiță Când oamenii și-au ridicat privirea spre cer, căutându-și părintele protector, ” lumina „ le-a fost hrană și adăpost. Atunci poate au fost conștientizați germenii alchimiei,...