"Șăgalnic, vântul..." – 747 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
TAtodor adrian
Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.
60 poezii, 0 proze
MRmoisoaie razvan
Acum am inceput sa vad demoni in ceata Sa ii aud cum imi soptesc : "Renunta la viata!" Dar niciodata nu o sa renut la ea, Voi continua sa lupt pana voi ceda. O sa continui sa traiesc Si o sa dobor demonii ce stau si ma pandesc Precum o cioara Din intunericul infinit si satanic numit. Ceata am vazut si penele unui inger doborat Caci am fost printre putinii ingeri Ce pe diavol l-au infruntat. Mi s-a parut ciudat la inceput... Dar apoi am inteles.... Scrisul "Deschis NON-STOP" de pe poarta de la intrarea in iad... Era pentru sufletele invinse si ispitite de pacat, Care odata ajunse acolo sunt precum Frunzele ce cad pe pamantul inegrit Blestemate sa moara putrezite.... Rar mai apare o raza de speranta Care pare sa puna capat Demonilor ce ma pandeau etern Si care in suflet imi provocau un freamat Dar nu sunt indeajuns de puternic Sa ii infrunt de unul singur. Stand in intuneric neajutorat aAsteptandu-mi sufletul ce mi-a cazut in pacat Sperand ca imi va da puterea Si sa-mi implinesc menirea...
1 poezii, 0 proze
Șăgalnic, vântul...
de Aurel Oancea
Privirea mea tot orizontul l-a cuprins - Eu nu mai știu nimic de tine, nu mai știu. Caișii noștri-au înflorit, apoi au nins, Nu mai puteau s-aștepte, e deja târziu, Iar liliacul alb ce-l îndrăgeai...
Scrisoare luată de vântul răsturnării
de Codrina Verdes
Dragă Mi, știu că ai așteptat cuvintele mele astăzi. Presupun că fără obișnuitul schimb de replici, hrana ta, a fost fadă. Să-ți spun în schimb, cum a fost a mea. De dimineață, mi-am sorbit cafeaua...
biserica
de marcel narita
Patima orasului zglobiu infioara Vantul cald, soaptele poleite de seara Chipuri smerite de sfinti fac semne obscene Cu mana: sa tac! Ramaneti in pereti.. alene! De ce nu coborati din lumea zgariata,...
LA TARA
de Catalina Popescu
Se-aude vântul foșnind printre nori și ploia stă gata sa ude pământul. Cioburi de lună privesc către noi, Citindu-ne, parcă, privirea și gândul. Sub stele “de tară” albastru-i mai cald, Pădurea...
Impresiuni
de Dara Blu
sunt ierni uneori ce ard în zăpezi mai puternic ca o emoție în vara unui țărm scânteietor de mare sunt idei care apun în zori adormite pe un cântec de floare când vântul trece șăgalnic în plete sunt...
scăparea mea
de Valeriu D.G. Barbu
clipa trece ca o târfă din cadran în cadran, surâzând sec și șăgalnic mândră, cu nasul în vânt, ca și cum vântul ar fi al ei vin mii de cuvinte, se-mbulzesc cerându-și dreptul la scris, porția lor de...
Frumos e pe lume, și-n cer e senin
de Heinrich Heine
Frumos e pe lume, și-n cer e senin, Și vântul adie șăgalnic și lin, Și râd fericite câmpiile-n floare, Și tremură roua bătută de soare, Și-i tot veselie, și-i tot sărbătoare, Și totuși spre groapă...
Tu scrii mai departe
de Ela Victoria Luca
tu scrii simplu eu mă uit cum îmi deschizi martie cu privirea mi-o ții pe frunte ușor răsucită să nu o joc mai târziu cu dragostele bărbaților mă lași șăgalnic pe-un semn de mirare nu-mi pui nici...
Ascult
de gabriela stanciu
Ascult povești de altădată Istorii scrise de demult Și mai târziu ca niciodată Când lumea doarme, eu ascult Ascult cum ploaia bate- n geam Cântând duios ca o artistă Când vântul suflă ram cu ram Un...
mama
de Afrodita Popescu
întrucât îmi amintesc mamă joc de lumină, joc de culoare picură-mi pe aripă un strop de curcubeu și mai lasă-mă în cer șăgalnic și cuminte mă strecor la unison cu tine în fanta de lumină însingurată...
Printre amintiri
de Nusa Adriana Neacșu
Mai vin cu cântec de vioară Prin amintiri, fugar să-ți răscolesc, Cu pas șăgalnic, mers de căprioară Și fir de dor sprințar, să te-amețesc. Dar plec apoi cu pas îngenuncheat. Mai trec să scutur albe...
mă lași în noaptea asta să te mint?
de Ioan Postolache-Doljești
acum cum tot m-ai bunghit recunosc sunt cel mai mare mincinos ce ai întâlnit te-am mințit te mint și mă mint pentru că-i singurul drum către tine altfel nu-mi explic de ce de-o vreme nu-mi mai văd...
Poveste
de Sorina Nelis
+ Totul a inceput intr-o sambata, Era intr-o sambata cu un soare frumos.de toamna….o toamna ce aduce aminte de povestile cu zane,spuse de mosul ce gasea in stupina sa povesti fermecate despre toate...
In Mediam Res
de Laurentiu Moise
I. Gânduri fără de somn îmi perindă nepătrunsul, afară, dincolo de ceas, aspre câmpii galbene – țipete roșii de maci îmbrobodite de vântul tandru – mi se-aștern privirilor : e cumpăna de ceas. Eu nu...
Fata șoferului
de diana
De ce îndrăznim să ne închipuim că astrele ar vrea să coboare la noi? Nu ne simțim fericiți cu starea noastră de nebăgare în seamă? De ce ni se pare că suntem umiliți în fața aurului ce strălucește?...
Invitație la dragoste
de Felicia Tabirca
Călătoresc adesea fară bilet în locuri și timpuri mirifice departe de umbrele trecutului, departe de angoasele prezentului, departe de neștiutele labirinturi ale viitorului. Alerg nebună și mă bucur...
Corabia
de Mariana Rogoz Stratulat
Pe apa verde, cântătoare, plutea corabia spre vis păzită de o ursitoare să-i fie calea paradis. Un pescăruș o însoțea vestind chemările din zori iar briza mării îi șoptea taina adâncului din nori....
Băiatul cu parapanta
de Elisabeta Gîlcescu
Între cer și pământ e el, pașnic, visător, plin de zel, este omul cu privirea la cer care urmărește norul cel stingher, cu privirea mereu ațintită spre zări, peste culmi, în depărtări, spre înaltul...