Căutare

Romul MUNTEANU (n.18 martie 1926, Călanul Mic, jud. Hunedoara - d.17 martie 2011 ) Profesorul și scriitorul Romul Munteanu a decedat joi, cu o zi înainte să împlinească 85 de ani, informează un comunicat de presă remis AGERPRES. "Romul Munteanu a fost un profesor de prestigiu al Facultății de Litere a Universității din București, spirit academic de largă cuprindere, din speța marilor profesori europeni, creator de școală în domeniul literaturii comparate, autor al unei prodigioase opere, maestru și mentor pentru generații de studenți. A fost, în același timp, unul dintre marii editori ai culturii române, care a făcut din Editura Univers o instituție cardinală a literelor și cunoașterii, o fereastră deschisă spre cultura europeană și universală, într-un timp ingrat cu accesul la ideile și gândirea occidentală", se arată în comunicat. Studii - Școala primară Batiz (1933-1938). Scoala Normală din Deva (1938-1946). Urmează studii la Facultatea de Litere de la Universitatea din Cluj, între...

2 poezii, 0 proze

Adrian Onicescu

In curs de implementare. Am pornit la drum de la un inceput a carui localizare in spatiu-timp au ales-o altii pentru mine. Conjuncturile au continuat sa dea cu zarul pe masa destinului meu iar eu, intr-o cursa furibunda cu propriul meu liber arbitru, citeam scrupulos de fiecare data, tare , rasunator verdictul zarurilor.E viata mea, in masura in care mie mi se intampla tot ceea ce traiesc, in masura in care imi asum onest verdictul, si in care nu incerc sa evadez din imprejmuiri. E viata mea in masura in care privesc atent de la fereastra trenului meu in mers si in care incerc sa traduc cat mai exact, tot ce vad, in cuvinte , in fapte si in iubire

7 poezii, 0 proze

todor adrian

Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.

60 poezii, 0 proze

cosmin manole

ma puteti confunda cu un film care se deruleaza in continuu in jurul unei clipe privite din mai multe unghiuri, un cadru pregatit fara nici un motiv de 18 ani, o pelicula prinsa intre doua roti, o explozie neintrerupta de lumina, si o fereastra. izolati de mine sunt oameni care nu fac altceva decat sa priveasca si sa comunice unii altora ceea ce vad. observ in ochii lor imagini din mine. si sunt tentat sa le spun ce am visat inainte ca filmul sa inceapa

3 poezii, 0 proze

Simon Salca

Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.

5 poezii, 0 proze

Giuseppe Ungaretti

Giuseppe UNGARETTI (1888-1970) s-a născut în Africa, la Alexandria. A trăit acolo până la 23 de ani; în 1912, a plecat nu spre Italia (țara părinților săi toscani, atrași în Egipt de construcția canalului de Suez), ci spre Paris, pentru studii la Sorbona. Tânărul Ungaretti își regăsește originile peninsulare abia în 1915, când se înrolează voluntar în armata italiană, intrată în primul război mondial! Nu va părăsi frontul, pe fluviul Isonzo și în alte locuri, decât în 1918 - pentru a se transfera cu regimentul său în Franța. Al treilea continent din viața autorului (devenit, după războiul "re-înțărării" sale, un distins universitar și, firește, un poet a cărui creație schimba, alături de două-trei altele, fața liricii post-dannunziene!) este America Latină. După un popas în Argentina, el va fi profesor de italiană la Universitatea din Sao Paulo, în Brazilia, între 1936 și 1942. *** Giuseppe Ungaretti (February 8, 1888–June 2, 1970) was an Italian modernist poet, journalist, essayist,...

368 poezii, 0 proze

Harry White de Danciu

din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...

0 poezii, 0 proze

Elia David

Născută în 1970, la Buzău. Locuiește în Constanța și este de profesie medic psihiatru. Este căsătorită și are două fetițe. Și-a început activitatea literară pe vremea studenției ca redactor al revistei Facultății de Medicină. Scrie în principal povești și poezii pentru copii, poeme într-un vers, ocazional, epigrame. A colaborat la diferite emisiuni culturale de radio. A publicat versuri în diverse reviste literare, printre care: “Examene”, “Cafeneaua Literară”, “Fereastra”, “Haiku” și “Draga mea, pentru copii”. Mențiune la Concursul “Ion Creangă”, 2009, Premiu special la Concursul "Titel Constantinescu" 2012. Castigatoare a concursului de debut "Adenium Start", 2015, cu vol. "Tara Parintilor cu Inimi de Aur". Contribuie din 2013 cu versuri/povesti scurte la rubrica "Paharelul cu nectar" a periodicului lunar "Calea Inaltarii" (editata de Parohia "Inaltarea Domnului, Targu-Jiu) Proiecte muzicale, in colaborare cu compozitorul Mircea Bucescu: "In seara aceasta se canta colinde" (2014),...

150 poezii, 0 proze

Teofil Lianu

Mulți dintre poeții afirmați înainte de cataclismul anilor 1944-1945, mînați de un imbold ireprisibil de supraviețuire (firește, lirică), și-au abjurat crezul tinereții. Unii, cu surle și cu trîmbițe ori cu penibile autoflagelări, alții, autoînșelîndu-se (voind să să creadă că n-o făceau decît într-o măsură infimă, fără importanță), alții, în fine, căutînd o nouă identitate, necunoscută cerberilor din edituri. O identitate gîndită, probabil, provizorie, menită abandonului la sperata venire a dezghețului. În acest ultim mod a procedat “iconarul” Teofil Lianu, care devine la mijlocul anilor ’50 poetul ce se adresează îndeosebi copiilor Teofil Dumbrăveanu. Văzuse lumina zilei la 11 (12, după unele surse) decembrie 1908, în ținutul Sucevei (Capul Câmpului-Păltinoasa). Din cauza războiului, purtat multă vreme cu încrîncenare în Bucovina, părinții săi - țăranii Glicheria (născută Olaru) și Grigore Coștiug - nu-l pot da la școală. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la 14 ani, după...

2 poezii, 0 proze

între ferestre și timp

de Stăncioi Natanael

mă uit prin șiruri de ferestre la timp, cum trece azi a plouat în amonte și curge gri curge cu cenușă, cu lemn bătrân și forme de plastic; m-aș apleca peste pervaz să opresc o frunză cu un vârf de...

Ninsori

de petre ioan cretu

tu abia de mai poți să respiri și faci vântul să adie în șoapte printre ferestre și uși un anotimp ce ninge ninge cu îngeri beți și lacrimi și cuci bătrâni și șchiopi fără aripi Dumnezeul Iubirii...

Un om fericit este un lucru greu de găsit

de Manea Ionut N.

În desișul gândurilor tale zăresc un arici mă mângâi, prefăcută sibilă cu mâinile tale de lapte mă-nmoi ca pe o bucată de pâine sunt felie de măr cozonac un biet îndrăgostit și totuși, cu mare băgare...

Despre înfrângerea definitivă a întunericului

de Zavalic Antonia-Luiza

În casa mea e liniște, pereții stau să asculte cam câtă tăcere încape în timpul de împăturire a șervețelelor. În casa mea se moare pe bucăți, îngropi câte puțin și nu chemi pe nimeni să plângă. În...

Visele doamnei Pachet 57

de Anni- Lorei Mainka

creionul ustură pielea arsă de cât a bătut la ușile lor vezi au închis ferestrele când se aude mersul pătrat dinspre nord el încă trece drept înainte prin miezul lucrurilor (nu îl oprește nici un zid...

Alin

de Alexandru Ciocioi

Alin Luni Mă numesc Alin. Am venit să locuiesc la tine în casă și după cum te știu, nu ai să mă dai afară. Știu că am să te deranjez, în primul rând din cauza aspectului meu. După cum vezi, inima mea...

ProzăAtelier

Ca un soldat

de Silviu Somesanu

Aici suntem noi doi și timpul, poate și alții care ne umplu de indifereță viața noastră-i plină de întâmplări, ca și sângele nostru în tremurul din anticamerele inimii. La ferestre fluturi și păsări...

Încarnare

de Nincu Mircea

Riveran dansez ca valul care sare peste mal Și m-adun și mă întind dincolo de timp și spațiu Precum răsare eolian în ochi nimbul solar. Și mă las purtat în zarea unde marea visează Că trece plină de...