Visele doamnei Pachet 57

Textul are stilul ce vă caracterizează, cel puțin în această serie, \"Visele doamnei Pachet\". adică un limbaj, pe alocuri, voit ermetic și de o incoerență programatică (aici se poate să mă înșel și să nu fie chiar programatică). Ultimele două strofe mi-au plăcut mai mult, fiindcă le văd mai optimiste (nu înseamnă că urmăresc numai acest lucru în lecturile mele, dimpotrivă).
Există în text o metaforă nu prea originală: \"înghițitorii de chei\", cu o altă semnificație, e drept.. Am dat căutare să văd dacă nu este un loc comun, și am găsit această sintagmă în articolul despre \"Atelierul albastru\" (mai precis, inclusă într-o poezie de-a mea din august 2009, \"cititorul de chei\") și într-un text de Liviu Ofileanu, din aprilie 2010. Cum poezia respectivă îi era dedicată prietenului Liviu, nu e o problemă. Nici în cazul dvostră, dar dacă țineți la originalitate...

Sper că nu vă supărați, nu e nicio acuzație, poate fi o simplă coincidență, mai ales că poezia nu mai este pe site, doar în volum.

Nu cunosc nici poema dvs nici poema dlui Ofileanu, eu i-am numit asa pornind de la inghititorii de flacari, care ba inghit ba nu inghit, si este vorba de cei care ar dori sa fie paznicii misterului, al acelui original UNU.
pentru mine este o analogie cu acei inghititori de flacari, nu stiu daca contextul in care l-ati scris dvs si dl Ofileanu era acesta.
Dar stiti - si cuvintele dacice \"barza , viezure\"....sunt folosite pina azi si suntem originali.
Eu scriu privind lumea cu siguranta din alt unghi decit altii, facind echilibristica pe cuvintele care mi-au fost sadite cu forta in 3 limbi deodata...si cele 3 culturi se impletesc si ele. Poate de acolo cifrul care nu ma mai lasa sa scriu precum o faceam acum 10 ani.
Va multumesc de atentia pe care mi-o acordati.
poate intr-o zi, sper sa mai gasesc La masa cu lupii, si sa pun totul pe site, ca sa vedeti ca si acum 20 de ani scriam romaneste.
Da, in ultimul an am finalizat volumele germane, tot cifrate.

pohema aceasta-i scrisa cu nerv
e vorba de-o apasare mai veche
pe langa spusele \"verde-n fata\"
gradate spre \"efectul-rupere\"

\"și stai
ascultă-mă până la capăt\"

si-i vorba de o cearta cu niste scoliti

\"s-au îndopat cu pateul gâștelor surde
dopurile de champagne s-au oprit printre cărți
(lipite între ele cu smoala de vorbe)\"

partea cea mai dura
e portretul colectiv

\"ei nu mai ies din orașele lor
nu le ajung zilele să păzească urâtul

ochii lor
plâng icre negre
brațele
da
și brațele atârnă umflate de aurul negru al fricii\"

finalul e inca din vis

imi pare bine draga dl Ioan
ca te-ai mai incumetat pe aceste meleaguri
sa stii ca nu voi mai folosi citeva cuvinte CHEIE...dar tin secret care sunt

da, este incifrata poema, asta fu soarta ei si a mea
si daca aceasta este calea acolo ne vom intilni

cum spui : la farul Genovez, acolo, sigur, cu textele perfect codate.