"îngheață-mi fruntea noapte..." – 12313 rezultate
0.03 secundeMeilisearchFernando Pessoa
Singura traducere in româna este volumul de poeme alese "Oda maritima", la editura Univers, in traducerea corecta dar mediocra (s-au pierdut rima si ritmul) a lui Dinu Flamând. Ar fi prea multe de spus aici. Fernando Pessoa e o multitudine de poeti :) Daca intereseaza pe cineva, sa-mi scrie: perdido@home.ro Angloman, miop, curtenitor, timid, imbracat in culori sumbre, retinut si familiar, cosmopolit predicand nationalismul, investigator solemn al lucrurilor neinsemnate, umorist care nu surade niciodata si ne ingheata sangele, inventator de alti poeti.
60 poezii, 0 proze
George Allan
Bruma respir bruma si mi-e frig nu foarte rau... am geaca asta cu gluga iarba netunsa de doua saptamani e acum alba; ieri era verde asa e la astia … mai incolo e un mos intr-un baston, incearca 2 usi la 2 case... n-am treaba cu el. imi vad de drum mai in viteza,ca mi-e frig. (nu prea face fatza gluga) pe drum dau de unu James care ma recunoaste si ma saluta: "hy man" are bagajele dupa el se duce acasa in Jamaica. doar io cu el mai suntem la ora asta inghetata, noi si cativa gunoieri. James e negru in fine... respir bruma si-mi aduc aminte de mama asa...putin ca i-am spus ca-am dat pe geaca 3 mil si ea a fost cam 5 si-acum doar p-asta o am, ca James ala se duce acasa si io nu... si mai merg un pic,mai vad odata mosu, fara baston,pierdut de tot de data asta… mai respir 3 pasi de bruma pana sa ajung acasa.
2 poezii, 0 proze
Dancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
Maria Constantin
M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu...
9 poezii, 0 proze
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
Mitrica Liliana
NUME? Lia. Liliana. Lilly, Lilith, Lia ciorârlia, Happy Lia… VÂRSTĂ? Corp tânăr, suflet bătrân. NAȚIONALITATE? Cetăţeană a Universului! CARACTERITICI: Visătoare, perseverentă, curajoasă, disciplinată, emotivă, modestă. ORAȘE PREFERATE: Barcelona, Zürich, Berlin, LA, NY, Londra, Tokio... CULOAREA PREFERATĂ: Negru. (da, știu că nu e culoare) FLORILE PREFERATE: Magnoliile, romanițele și ghioceii. LIMBI STRĂINE: Română, Germana, Engleză şi Rusă. ANIMALUL PREFERAT: I am a cat person! ❤ Îmi plac pisicile mici și fluffy, dar și acelea mai mari și mai serioase. Dacă aș fi un animal, aș prfera să fiu o panteră neagră, deoarece caracteristicile acesteia (misterul, spiritualitatea, încrederea, curajul, puterea, libertatea, feminitatea, spiritul de lider, eleganța) mă reprezintă. NU ÎMI PLACE: Înghețata, ananasul și cafeaua. PREFER: Ceaiurile naturale. SCOP: Promovarea unei gândiri transpartente, contribuirea la împuternicirea femeilor, educației sănătoase în rândul elevilor și salvarea planetei....
10 poezii, 0 proze
Marius Sainiuc
Nu-i aur tot ce strălucește. Nu toți sunt rătăciți în viață. Ce-i tare nu se învechește, Și rădăcini adânci nu-ngheață. Cenușa-ncinge foc deodată. Lumini iau umbrele la goană. Ca nou tăișul rupt se-arată, Și regi, acei fără coroană...
14 poezii, 0 proze
Tuță Aneta Ani
Sunt nascuta pe meleguri oltenesti dar traiesc de multa vreme in Banat intr-un oras care seamana foarte mult cu atmosfera sau mediul descris in poeziile sale de Bacovia. Si totusi...eu m-am adaptat, caci, fire romantica,molipsitoare pentru cei din jur pot vedea frumosul in orice lucru si un prieten in orice apropiat. Sunt absolventa a unei Facultati de Administratie Publica, am un master in Afaceri si sunt doctorand la specializarea Management. De doi ani sunt in sistemul de invatamant, profesor cu norma intreaga la un liceu cu profil economic si in ciuda ponegririi si lipsei de respect pentru acest sistem, ma incapatanez sa cred ca pana la urma va triumfa intelectualul si nu snobismul. Elevii si munca impreuna cu ei, ma motiveaza si ma face sa vad luminite si in cele mai intunecate tuneluri. In ceea ce priveste poezia...este o pasiune de pe vremea cand eu eram elev, dar care a inghetat la un moment dat, din lipsa curajului de a publica. Acum e timpul ca versul meu sa iasa la lumina...
1 poezii, 0 proze
Michael Ondaatje
Michael Ondaatje se naște în 1943 și își petrece primii ani ai copilăriei in Sri-Lanka, într-o familie în care se suprapun origini olandeze, singaleze, portugheze și tamile. În 1954 părinții săi se despart, iar Michael Ondaatje se mută cu mama sa în Anglia. Studiază literatura engleză la Toronto și Ontario, iar din 1970 locuiește în Canada. Este profesor de literatură la Universitatea York și la Colegiul Glendon din Toronto. Michael Ondaatje a publicat treiprezece volume de poezie, multe dintre ele deținătoare ale unor premii literare de prestigiu, precum Governor General's Award. Pasiunea pentru film a experimentat-o în trei documentare, dintre care unul despre ex-președintele Bill Clinton. Dar înainte de orice, Michael Ondaatje este cunoscut în întreaga lume ca romancier. Cu numai patru romane și-a cucerit definitiv locul în literatura secolului XX, câștigând multe dintre premiile la care râvnește în taină orice autor de ficțiune. Stilul său literar se încheagă din detaliu, din...
1 poezii, 0 proze
îngheață-mi fruntea noapte...
de Anca Pepelea
îngheață-mi fruntea noapte căci dintr-atâta viață nu mi-a fost dat să aleg decât păcat și moarte îngheață-mi fruntea noapte să nu mai fiu pământ ci doar glasul ce-și duce dorul-n infinit îngheață-mi...
Caleidoscop (2)
de Sergiu Burlescu
3. ferestre — pare că despart lumea mea de a ta dar nu le țin în umbră pliate una peste alta să le consacri căldura dintre ele încerci din când în când cu respirația ta rece să împingi vreo două...
Gandind la tine
de Mihai Eminescu
Gandind la tine fruntea-acum ma doare. Nu stiu ce rost mai are-a mea viata Cand n-am avut o clipa de dulceata: Amar etern si visuri peritoare! De ce in noapte glasul tau ingheata! Vedea-vor ochii-mi...
Poemul acesta îți poartă veșmintele
de Maria Prochipiuc
ia-mi respirația la ce mi-ar mai folosi prin trupul tău gol am făcut cros cu nopțile șuvițele reci îmi îngheață gândurile fără veste îmi răsar în minte întâmplări petrecute la început de zori prostii...
Abisul ochilor cenușii
de Maria Prochipiuc
cobor în rădăcini pe patul durerii sufletul pustiit în visuri rămâne pe la răscruci cutez spre înălțimi stelele aprind candela cu fruntea obosită suferința mi-a împietrit inima pe morminte orele reci...
Maidanezul
de Teofil Stanciu
Noaptea târziu. Crapă pietrele de frig. Și îngheață inimile. Care au mai rămas. El umblă ca un somnambul, dârdâind discret. Cușma îndesată pe ochi îi ascunde complet fruntea. Iar bărbia și nasul le-a...
Fara vise
de Catalin Preda
Asta seara am vazut o stafie, palida si pierduta in umbre era ca o fanstasma, ca o pura inchipuire, o simpla festa jucata de ochii mintii in miez de noapte pentru a accentua starea de anxietate. Cel...
Puterea trăirii
de Jerlăianu Manuela Cerasela
PUTEREA TRĂIRII Un cântec se-aude din sufletul Lunii Și-altarele vieții răsună Pe-un petec de slove și altul de stele, Trecând prin visele mele... Pe palma de gânduri mai crește o notă Și vin...
5.15
de Leonard Ancuta
îmi vine să-ți scriu numele pe geamurile înghețate ale mașinilor parcate pe marginea străzii în dreptul binecunoscutului spalămă după care să mai adaug cîteva cuvinte astfel încît cei din urmă să...
Vis cu taximetriști
de Andrei Postolache
Am tras ușa de la taxi - ceva, o mașină, dacie, ceva străin, oricum nu prea nou, nu mai știu. Șoferul era un tip neras de vreo 35 de ani, slab și nervos, ca un adevărat taximetrist, aplecat pe volan...
Note pe portativ - Prolog
de Petrea Marian Iulian
Poeme de demult *** Note pe portativ – Prolog Trecut-au anii mei, dar notele au rămas aceleași; ele se întrepătrund, căzând, precum frunzele de tei, în urma pașilor mei... Încă un pas mai fac; țin...
