"încet-încet se-așterne pe coline toamna" – 20108 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
Lucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor” „Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu. A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic. Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru...
5 poezii, 0 proze
IBilona braica
M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....
26 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
Sstela
se scrie încet dar...sigur.;) http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/
80 poezii, 0 proze
Ionita Roxana Georgiana
Fiintele inaripate incepura sa se desprinda incet din acea draperie miscatoare, incaperea se umplu de fluturi, iar atmosfera era incarcata de batai de aripi. Maria care statea ingenuncheata in acea camera se trezi inconjurata de acele fiinte miscatoare. Totul in jurul ei era intr-o forfota continua. Biroul era invadat de fluturi. Parul ii era plin de aripi de fluturi ce aveau sa ii creeze o criza Mariei. Isi privi umarul si bratul. Fluturii misunau pe hainele ei, erau agitati, o innebuneau.
2 poezii, 0 proze
Crina
eu sunt adancul infinitului..nascuta pe un taram al urei din prea multa dragoste..sunt abisul neantului ce se scurge incet ca nisipul din clepsidra..si iar o iau de la capat....
2 poezii, 0 proze
MMMihai MARUȘCA
Nimic inteligent.Un vis, un "Șaguna", o "Babeș-Bolyai" la drept doar 4 patru ani,nu colecționez nimic, mă topesc încet la umbra existenței cronofage.Si daca in revolutia continua care se cheama pe Terra VIATA va trebui sa duc la esafod ceva, lacrimile vărsate pentru restul lumii vor fi ultimele..
30 poezii, 0 proze
Răzvan Țupa
lent de fapt da dimineața grunjoasă împrumută căldura aceea umană variată din pulsul discret al gâtului în fiecare îndoire a brațelor a picioarelor un snop de fire termice diferite între ele fac da un păr perfect respirabil umbli puțin cu tălpile goale pe un covor erotic unde nu se mai aude decât foarte încet da
0 poezii, 0 proze
Dan Popescu
Că și-așa mi-au murit lăudătorii. Mă bătea gândul (dar, incet, ca să nu mă doară) să imi scriu bibliografia în versuri ca să fiu fixamente pe profilul site-ului, nu numai al meu. Până va începe să mă doară loviturile aplicate de gând, mă limitez la a-mi aștepta inspirația - se oferă cineva??? :))
5 poezii, 0 proze
încet-încet se-așterne pe coline toamna
de Ion Ionescu
încet-încet se-așterne pe coline toamna încet încet se-așterne pe coline toamna, grădina se scufundă-n galben prin pielea cerului albastră, doar mere roșii se mai văd în zare. cu degetele răcoroase...
toamna în care frunzele nu au mai vrut să cadă
de Ion Mihaila
spui deseori că ți-este dor de mine dar ai început să crești pe fundul oceanului și te-ai ascunde de mine chiar printre stele dar acolo te-ai întâlni chiar cu sufletul meu rătăcit demult pe acolo...
Peisaj de toamnă tîrzie cu două femei în fundal
de rechesan gheorghe
O turmă de berbeci enormi, translucizi, fumurii și umezi se-ntinde peste colină. Pîcla înghite repede siluetele, șterge contururile copacilor, petele tufelor și pieptul generos, onctuos al rîpei....
Ghidul orb
de Maria Gheorghe
Duminica asta a trecut ca un câine care-și așteaptă stăpânul, afară, pe scările de la ieșirea din gară. Plecase stăpânul, demuuuult! Nici nu mai știe de când. Să nu se mai întoarcă(?)!... Un tren...
Iasi
de fax alina carmen
Departe esti de mine,la mii de kilometri Departe a ramas copilaria mea, Am luat cu mine durerea si tristetea Si am lasat in urma o lume doar a mea. Iasi scump,cetate sfanta a lui Stefan Cel Mare...
de ce-ai plecat?
de Maria Boldea
De unde știu toate că sunt fără tine? Faptul că tu n-ai venit, nu-i destul? Dar cine să audă ce-i în mine? Lemnele arse se prefac in scrum... Cenusa din privirea-mi se-așterne peste tot, Mi-e teamă...
A treia pseudoglossă naivă a unui anonim în care descoperă că trecerea timpului este reală și că trăirea rămâne doar în fapte, citită confesional părintelui Pamfil
de George Nica
Fulguind îți vin în minte Gânduri fără de poteci, Lângă tâmpla ta fierbinte Încă-o noapte o petreci. Păsări albe trec prin noapte, Păsări negre prin amiezi, Tot gândind la alte fapte De-adevăr...
Jurnal în jurnal
de Daniel Bratu
Poftiți la chiloți! Opresc, ieșind din piață, la “Strunga”. Soarele de amiază trece razant spre adâncul magazinașului alimentar, dezvăluind, ca bonus regesc, din halatul alb, transparent, dungile de...
Povestea d-lui Arhitect Daniel Alexandrovici
de Shalom Ben_Gal
Povestea d-lui Arhitect Daniel Alexandrovici * Domnul Arhitect Daniel Alexandrovici mi-a povestit mai deunăzi o întîmplare din tinerețea lui și o aștern pe hîrtie căci mi-a plăcut. Iat-o: "În ziua de...
Trec norii tot mai rar...
de Alexandr Sergheevici Pușkin
Trec norii tot mai rar în lungul lor alai; O scump luceafăr trist, ce seara îmi răsai, tu-nvălui în argint și șesurile toate, Și golful ațipit, și stâncile-nnoptate; Sub licărul tău slab, o tainic...