Dan Popescu

Să mă culeg din tinerețea lor și din boema lor, din tot și să mă duc în taina florilor de nuc și să mă pierd în emisfere ca să nu pot să mă găsesc și-apoi să stau vreo două ere în locuri

... și-am să încep să colind Făr\' de frânturi și făr\' de vinuri; iar când am să aprind lumânări, dincolo de moarte, acest bulgăre de suflet care este al meu se va împrăștia peste

E trist că m-ai facut sa fiu iar om... Poate mai om decât am fost demult Și nici nu știu de ar avea vreu rost să mă cuprind în spaima vieții tale... Sau să mai prind din ploi și din

Þi-am pictat chipul pe o petală de crin, pentru a mă trezi diminețile în parfumul tău... Iartă-mi, așadar neputința de a nu te iubi

Am sa te iubesc pe o frunza de alun. Cine mai sta sa numere stelele Cand a atins cu mana partea lui de Univers ....................... Si-apoi am sa le multumesc pescarusilor