"îmbtățișare de toamnă" – 4874 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
VPVlad Parau
M-am nascut in ziua in care am murit, si de atunci incoace incerc sa rascumpar vremea... Cred in Dumnezeu, Care este Iubire, si in Copilarie ca drum spre Dumnezeu. Iubesc Primavara, Basmul, Curcubeul, Muntii, Noaptea - si pe tine. Astept sa vina \"o data ca niciodata\" - cer nou si pamant nou. Si intre timp ma indrept cu o imbratisare mai aproape de moarte. Si de Inviere :)
3 poezii, 0 proze
DADoru Alexandru
Parca nu mai era imbratisare contopirea aceea din urma, cand cu adevarat se topeau contururile, disparea carnea, ne uitam respiratia, mistuiti amandoi de o singura, insangerata si nesatioasa gura. De multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna, moartea. N-am stiut cat ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de calda - voluptate fara spasm, beatitudine fara strigare. Mircea Eliade - Nunta in cer Yahoo ID: grydoryan
258 poezii, 0 proze
FDFlavia Dorelia
Nascuta intr-o zi frumoasa de primavara,la Ploiesti,vreau sa daruiesc lumii tot ce poate cuprinde un suflet omenesc,ce e mai bun si mai frumos,prin revarsare de dragoste inocenta si lumina divina.Fulguirea sufletului meu sa inunde acest Pamant intr-o tandra imbratisare.
3 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
DPdan pintican
am crescut undeva,la confluenta dintre dulcele aer traditional de la tara si strictetea impusa de parintii mei. refugiul meu divin era imbratisarea mirosind a busuioc a bunicii mele.dinsa ne priveste acum din neantul fara dureri al celor buni si drepti. am absolvit un liceu cu profil filologic(Ady- Sincai,Cluj-Napoca).actualmente, activez ca si director-executiv in cadrul unei firme de constructii. am inceput sa valsez pe aleile poeziei inca din scoala generala.prima poezie a fost in limba franceza.in liceu, la cererea colegilor, scriam poezii pe care ei le foloseau ca si arme redutabile in campaniile lor de cucerire a fetelor. paradoxal e ca eu nu am reusit niciodata sa fac "cuceriri" cu ajutorul poeziilor mele.am publicat o singura data citeva poezii in ziarul NATIONAL(septembrie 2001) si am fost invitat la doua emisiuni radiofonice, avind ca tema poezia de dragoste, pe postul de radio RENASTEREA(redactor Flavia Teoc). din pacate, scriu cam rar.dar,fara a-mi cauta scuze, cred ca...
9 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
ioana vaduva
Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.
6 poezii, 0 proze
îmbtățișare de toamnă
de Andrei GROSOSIU
am adunat frunze și am privit soarele prin ele, am călărit crăci și am atârnat liliecește. am cioplit scoarțe și am învățat iubirea. m-am rănit și am plâns, m-ai vindecat si am râs. te-am părăsit...
Ziua porților deschise ale stufărișului european sau amintiri dintr-o viață în care eram: un râu dușmănit de maluri
de Cristian Pop
Un torent de gânduri ameninţător loveşte zilnic, răzorul înflorit cu brânduşe de toamnă, din suflet. Apele lui cresc sub o ploaie străină, înăbuşind focul rugăciunii inimii. Şuvoiul creşte şi dizlocă...
Nervuri
de galileu
Cineva mi-a taiat aorta nervurilor mele de frunza doar ca sa-mi admire culoarea mea de sange albastru; Am tipat traslucidand zorii , ca intr-o intr-o imbratisare sarata de toamna , cand pleoapa de...
NU PLÂNGE…
de Carmen Nicoara
Nu plânge timp cu pletele-ți surii; Sunt clipe de ani cu amintirile vii; Sunt nostalgii de toamnă pe alei așternute; Sunt suflete calde ce vor să te sărute… Nu plânge inimă cu visu-ți de sânge; Sunt...
Codrina Verdeș urcând în primul curcubeu spre poezie
de Maria Prochipiuc
Tănăsescu Nicolae Constantin a chemat vântul sa spulbere norii de aprilie si mult te-a iubit tu n-ai stiut ai vrut lumina neînceputa neatinsa în drum tipând te-ai separat de taceri probând rochite...
îmbrățișare de cal
de viorel gongu
Calul mort în toamnă Și-a rânjit coastele prin zăpezi și carnea i s-a scurs în semințe mugurele primăverii coastele au înflorit uriașe cu ghiocei în ochi Îmbrățișîndu-mă cu dor de ducă. fuga în...
Imbratisarea de ieri
de Tudor
Imbratisarea de ieri , a fost lunga Ca picaturile unei ploi de toamna Mi-ai strabatut oasele cu carnea ta ! Imi curge prin vine Sangele contopit cu eul tau ! Cu coastele te-as strange Intr-o...
Frânturi de gânduri
de Elena Overhamm
Timpul curge! Infinitul din efemerul ființei este palpabil prin repetiția adevărului: panta rhei! Astfel, alergăm non-stop prin labirintul vieții, unii victorioși, alții doar participanți; dar toți...
La asfintit de ganduri
de Anda Ignat
Se priveau la asfințit de gânduri, în amurgul prea multor nopți pierdute, al prea multor șoapte rostite în zadar. Păreau a-și regreta și clipa prezentă, un alt ultim adio, o altă ultimă îmbrățișare...
moartea ește însăși o operă de artă
de Andrei Forte
artă e atunci când îl poți privi pe dumnezeu în ochi și coboară privirea. te-am dezbrăcat până la sânge ca să te găsesc descusută în suflet. pot să sting liniștit lampa de noapte înăuntrul meu s-au...
trecut, prezent, viitor
de rusu diana
degete de toamna ciupesc corzile vietii; lacrimi de bronz se preling pe obrazul impietrit al timpului. panze de paianjen zboara cu aripi de liliac; franturi de ganduri se lovesc de Adevar. guri...
intre spontaneitate si libertate
de Andrei Badea
Vântul călduț părea încă îndrăgostit de orele acelea de toamnă indecisă, iar frunzele copacilor din grădină își mai șopteau secrete urgente în ora târzie a nopții. Nimic nu părea să indice apropierea...
clișeu58: 21 spre 20
de Ottilia Ardeleanu
Septembrie sfâșiat de nori curge îmbibat de nostalgii. Numai ferestre lumea asta în care mințile noastre în atingere la un gând-lumină ar zgudui cosmosul și cioburi din ceea ce suntem ar pluti...