"îmbibate cu tăcere" – 2917 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
VGVahé Godel
O îmbinare de Orient și Occident, de reflexivitate și sensualism, de musturi și rigori, imprimă versurilor lui Vahé Godel, poet de origine armeană, născut în 1931, la Geneva, o vehemență specifică, nu fără asociaționisme frapante, după cum reminiscențe ale unui suprarealism supus la nesfârșite filtrări, fracturi, probe de foc, avertismente și provocări decroșează mai la tot pasul niște nervi de legătură între fantezie și realtiatea imediată. A tradus din poeți armeni și a făcut adaptări din lirica românească (bunăoară din poemele lui Gellu Naum). Colaborator al multor reviste din Franța, Belgia, Germania, Elveți, România și Armenia. A participat la alcătuirea antologiei „Masa tăcerii” (Simpozion de metafore la Brâncuși) cu poemul „A l'aube” (extras din Cinci poeți romanzi, ant., traducere, prefață și note de Ion Caraion, Editura Albatros, 1972, col. Cele mai frumoase poezii) Bibliografie (în franceză) Signes particuliers, 1969 Cendres brûlantes, récit,1970 L'oeil étant la...
2 poezii, 0 proze
IPIleana Petrovici
Liceul de coregrafie Micuța lebădă era încă o copilă care credea că paralela 45 ar putea fi o panglică pe care s-o înfășoare-n păr noaptea auzea orașul cum scrâșnește îmbibat de petrol sondele îngânându-i oftatul prima ei păpușă a fost o marionetă ale cărei ațe se încurcau mereu cu ea-n brațe a cunoscut-o într-o sala pardosită cu note muzicale pe doamna Margareta împărtășindu-i primele noțiuni de balet timpul nu mai avea răbdare devenise o tornadă ce o desprinse de poalele mamei unicul punct de referință din viața ei abandonând brusc cuibul copilăriei migrând spre o nouă lume așa se trezi catapultată într-o sala mare împrejmuită toată cu oglinzi creându-se o stranie relație cu imaginea sorei ei o confruntare permanentă stimulând autocontrol și o atentă coordonare a mișcărilor absorbită de muzica lui Bach,Mozart,Beethoven care-i asistau pașii dându-le muzicalitate studiul desfășurat zi după zi transforma corpul fetiței tendoanele căpătau flexibilitate alungându-se arabescurile luau...
34 poezii, 0 proze
HBHenriette Berge
Nascuta la Constanta pe 15 ianuarie 1979.In prezent casatorita in Norvegia.Locuiesc in ambele tari,sunt mai mereu pe drum cu masina prin Europa.A scrie inseamna pentru mine a ma relaxa,la fel si a citi o carte buna.Alte hobby-uri,daca le pot numi asa,calatoriile,animalele de companie,muzica,pescuitul,dulciurile,etc. Iubesc limba romaneasca,nu voi reusi niciodata probabil sa scriu ceva in limba norvegiana,in schimb iubesc foarte mult Norvegia pentru natura,(munti,mare,fiorduri,paduri,cascade),curatenia,simplitatea imbinata cu delicatete a caselor si a oamenilor de acolo.
48 poezii, 0 proze
Monica Vrabiuta
Scriu de cand aveam 10 ani, adica din anul 1996. Port conversatii cu mine, cu gandurile mele, cu idealul meu de gandire mai exact. Pentru mine, poezia, scrierea reprezinta frumusetea omului. Nu am publicat nimic niciodata, dar cand o voi face, va fi o imbinare dulce intre imagini, scriere si parfum.
28 poezii, 0 proze
EBEmanoil Bucuța
Emanoil Bucuța (Emanoil Popescu) (n. 27 iunie 1887, Bolintin-Deal, Giurgiu - d. 7 octombrie 1946, București) a fost un scriitor și biolog român, membru corespondent al Academiei Române. A fost preocupat de cercetări de etnografie și folclor, de istorie literară, și a scris poezie și romane poetice. Emanoil Bucuta este fondatorul și directorul revistei de epocă Boabe de grâu între anii 1930-1935, asigurând fotografiei etnologice prestigiul de document sociologic de certă valoare informativă. În "Istoria literaturii române de la origini și până în prezent", G. Călinescu l-a introdus la categoria poeților intimiști, alături de Gavril Rotică, Alexandru Claudian, Al. Rally sau Perpessicius. Poetul cântă micul univers casnic, "cultivând manufactura metalică, cu ceva din tehnica lui Heredia". Ale sale "Cântece de leagăn" au fost foarte imitate (de exemplu, de Emil Dorian). Proza sa este caracterizată de critic ca fiind "dioramatică". Opere * Florile inimei: Miniaturi: Oglinzi: Cântece de...
2 poezii, 0 proze
SPSully Prudhomme
René Armand François Prudhomme (n. 16 martie 1839,Paris – d. 6 septembrie 1907,Châtenay-Malabry), (Sully Prudhomme), a fost primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură la 10 decembrie 1901. Motivația Juriului Nobel: "...Ca o recunoaștere specială a artei lui poetice vădind un înalt idealism, perfecțiune artistică și o rară îmbinare dintre calitățile inimii și cele ale intelectualului." Viața S-a născut la Paris. Încă din adolescență era pasionat de științele exacte.După un stagiu în administrația uzinei metalurgice de la Creusot și un început de studii de drept, se consacră literaturii, beneficiind de o moștenire care îi asigură independența materială. În cadrul societății literare "Conférence de La Bruyère" își citește primele versuri. Îi cunoaște pe Leconte de Lisle și pe José Maria de Heredia.În anul 1865 publică volumul de versuri de factură parnasiană Stances et poèmes. În volumele următoare Les solitudes și Les Vaines Tendresses, se manifestă un lirism personal...
1 poezii, 0 proze
îmbibate cu tăcere
de Ottilia Ardeleanu
luminile orașului ne prind în plase de fluturi ne zbatem în ele și nu putem ieși avem viață scurtă un fel de carpe diem străzile merg din una în alta ca un zid care se vede de pe lună suntem...
BĂTĂLIA FINALĂ PENTRU POEMUL LUNII IUNIE 2025
de Bogdan Geana
Dragi colegi, iată mai jos 21 poeme ale celor 12 dintre autorii care se luptă pentru a revendica primul loc pe luna iunie la Radio Agonia. După cum am făcut și în cursul lunii mai, cei 12 autori nu...
Încă o zi. Tăcerea și vocea
de razvan rachieriu
Încă o zi încă o suferință dacă o cunoști știi cum s-o abordezi pentru a nu se enerva și a face vraiște printre stări și euri o ungi cu substanța letargiei o narcotizezi cu substanța poeziilor și o...
Amprente vizibile
de Danut Gradinaru
M-ai primit cu-n sărut lângă tine aproape ai fost tot ce-am dorit te-ai deschis ca o carte. Îmi spuneai că diminețile sunt aprinse în vogă răcoroase poteci îmbibate cu rouă. Că la drum de pornești...
Până mâine...
de Vasile Mihai
poate tocmai dincolo de pragul privirii tale s-a ascuns iazul nostru cu greierii lui beți de văzduhuri clocotitoare purtând parfumul florilor noctambule împletit în ghirlande îți amintești? vâsleam...
Apocaliptic
de aaa
Penibil dans, Cu-o bucată de carne Se-nvârte în pași de vals vienez 1,2,3…1,2…,3…1,…2,.3… Amețesc venele, Diavolii prind mădulare leproase, Desfac trupuri îmbibate cu ceară Și tămaie nearsă… Pun mâna...
Dialog in Virtual
de ROBERT TRIF
Privea tăcut la lumina monitorului, pierdut undeva între granița dintre real și virtual, iar senzația de greață începea să-și facă simțită din plin prezența, ba chiar îi pătrundea cu repeziciune în...
Pasi pe zapada
de Mariana Cardas
Ieri, în amurg, vântul bătea de la nord și, sub talpa lui curată, mai foșneau încă tăcerile imaculate ale buricului iernii de altădat\': \"Să pășim benevol și oarecum resemnați, gata a ne cere...
Poem regăsit
de Nic Deler
Mioapa secure-a speranței Lovește sacoșa cu pulsuri umane, Le cerne precum întunericul Ale florilor scalpuri le cerne - Uitarea deja îmbracă moartea, Cadavrul ei spălat de nemaiștiute ori, Îl acoperă...
Claudiu Banu - un contrast între sentimentalism și experiment
de Maria Prochipiuc
Ultimul acord abia se mai aude. Dincolo de ziduri o tăcere aproape viole(n)tă privește în golul din inimi: iți jur cititorule, / moartea se plimba pe autostradă, / cu noi în sânge… prin visul tău… în...
adagio - 10
de marin badea
nu sunt mușcate în gara de nord, nici fântâni sau pajiști, doar urme de tălpi, cât mai multe tălpi repezite, unele lângă altele, după ele ținându-se umbre pline de importanță și la fel de crispate...
Memnon
de Horia Stamatu
Adunam licurici Iarba umedă surâdea Numai măgarul meu încerca să cânte M-am găsit ca pe un trifoi cu patru foi. Așadar nici o inimă pe aproape Tot ce era viu îmi făcea rău Să nu se clatine nici o...
Pe drumul crucii
de grama marius
Cu scânteie de speranță și cuprins de nostalgie, printre treptele cetății ce-amintesc a pribegie, mă strecor uimit de pietre ce așează azi tăcere și ascund în sinea lor numai lacrimi și durere, numai...
matern, patern
de Lara Ana Maria Thompson
Încă mai ceri o bucată din tăcerea unui ticăit de stele, în realitate strada e un corp zgomotos, răzvrătit, nelegiuit în mare parte. Strada e o femeie de moravuri ușoare care-și ascunde masca de...