"Înverzire" – 2780 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
CCorina
m-am nascut...inca in viata... InnerFire253@yahoo.com
9 poezii, 0 proze
AFAdrian Furnica
Inginer electrotehnist,IPB Bucuresti,promotia 1989 "Idei libere despre iubire"-Editura Dacia,2008,volum de poezie "Agonia iubirii interzise"-Editua Fundatiei pentru Cultura Europeana,2009,volum de poezie 2002-2009 corealizator impreuna cu Cristian Tabara a emisiunii "Muzica grea "la InfoPro...actualmente suspendata deoarece e un gen de muzica pe care "nu o mai asculta target-ul nostru" scrieti-mi la furi@romsoft.ro
154 poezii, 0 proze
BLbota lucian
publicatii in pagini aiudene participant la colocviile literare din Aiud convocate de Centrul Cultural ``Liviu Rebreanu`` Te-am ginit te-m ginit stand intr-un con de umbra , sub soarele inlemnit , ramanand un suflet inverzind crescut in lacrimi de roua ramuri inflorind hranite cu petic de cer cazut peste pamant
6 poezii, 0 proze
GDGeo Dumitrescu
Geo Dumitrescu (n. 17 mai 1920, București - d. 28 septembrie 2004) a fost un poet și scriitor român. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, impunându-se în lumea literară încă din primul an de studii. Debutează, în 1941, la doar douăzeci și unu de ani (cu placheta Aritmetică). Cinci ani mai târziu îi apare Libertatea de a trage cu pușca, conținând poeme scrise între anii 1940-1943. Publicat după încheierea războiului, volumul (care purta inițial titlul Pelagra) fusese scris în timpul acestuia, însă cenzura îi interzisese apariția. A fost și un talentat gazetar, profesiune căreia i s-a dedicat încă din tinerețe, când a fost redactor la ziarul „Timpul”, apoi la mai multe ziare și reviste literare, printre care Flacăra, „Almanahul literar” (Cluj), „Gazeta literară” (devenită „România literară”). A mai colaborat și la alte publicații, începând cu „Vremea”, „Curentul literar”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească” și continuând cu revistele...
59 poezii, 0 proze
Jean-Jacques Rousseau
Intre 1750 si 1757 scrie “Discursul”, “Al doilea Discurs” , “La Nouvelle Heloïse”, “Emil”, “Contractul social” si “Scrisori catre d’Alembert”. Inca de la aparitie, cartile sunt confiscate sau interzise de catre autoritatile Republicii Geneva sau cele franceze. Drept urmare, in 1763 renunta la cetatenia geneveza si dupa ce urmeaza un periplu pentru a-si pierde urma, se casatoreste cu fosta sa guvernanta, Thérèse Le Vasseur cu care avusese 5 copii, toti parasiti in camine pentru copii. Redacteaza “Confesiunile”, “Dialogurile” si “Reveriile”. La 28 iulie 1778 moare la Ermenonville si in 1794 Conventia Revolutionara Franceza transfera ramasitele pamantesti ale ilustrului filosof in Panteonul francez.
5 poezii, 0 proze
florin stanica
M-am născut pentru a fi mecanic, dar drumul vieții a deraiat de pe șine. Mecanicii au reușit să-l pună pe șine, dar nu pe aceleași șine. Așa se face că am ajuns la maturitate să fiu pe o altă cale, iar destinația este cu totul alta. În curând voi ajunge într-o poziție socială care-mi va interzice să pun mâna pe vaselină, ulei de motor sau orice altceva în afară de cărțile de specialitate ce devin antice imediat ce au fost citite. cu pasiune și multă bucurie din partea unui oarecare care se pricepe la multe, însă nu pricepe orice și... care în același timp nu uită chiar dacă este nevoit să ierte. Cel mai eficient într-u iertare este însăși uitarea.
1 poezii, 0 proze
LBLudwig Börne
Ludwig Börne a fost un scriitor german politic și satirist de origine evreiască.După ce a studiat medicina la Berlin și Halle renunță la ea pentru a studia științele politice la Heidelberg și Giessen. A lucrat în jurnalism pentru ziare liberale Staatsristretto și Die Zeitschwingen. În 1918 s-a convertit la luteranism, schimbîndu-și numele din Lob Baruch în Ludwig Börne. După înterzicerea ziarului editat de el, die Wage, se retrage pentru o vreme din publicistică. Urmărind revoluția din 1830 din Franța, oarecum dezamăgit de ea, scrie o serie de strălucite scrisori satirice Briefe aus Paris. Mireasa din Paris este lucrarea lui Börne cea mai cunoșcută și un punct de cotitură pentru jurnalismul german. Acest lucru la propulsat ca unul dintre liderii mișcării Germania tînără. Moare la Paris în 1837. Operele sale sunt cunoșcută pentru stilul și vena lor satirică. A scris și o serie de poveștiri scurte și schițe. Este și autorul unor aforisme asupra realităților politice ale vremii. *****...
1 poezii, 0 proze
EDEmil Dorian
Emil Dorian (1891-1956) s-a visat un inspirat poet și romancier. Dreptul la glorie și l-a cîștigat însă postum, printr-un extraordinar jurnal. Prima parte a acestuia, ce acoperă perioada 1937-1944, a văzut lumina tiparului la Editura Hasefer, în 1996. Lectura însemnărilor dezvăluie un scriitor de o sensibilitate particulară, o minte deosebit de lucidă și, mai ales, un spirit dornic să priceapă chiar și ceea ce nu poate fi înțeles: oroarea omenească. Căci oare ce sînt paginile sale dacă nu o oglindă a dezastrului politic, moral și social trăit de evreii din România în anii extremismului de dreapta? Document al supraviețuirii, un asemenea travaliu diaristic este și un exercițiu al vitalității memoriei. Și asta pentru că tot ce se pierde prin uitare își interzice dreptul la ființă: o moarte despre care nu se consemnează nimic încetează să mai fie extincția unui om, devenind o simplă dispariție biologică; o comunitate fără răbojul triumfurilor și suferințelor sale se autocondamnă la...
1 poezii, 0 proze
Lucian Vasiliu
Nascut: 8 ianuarie 1954, comuna Puiesti-Bîrlad, Judetul Vaslui Studii * 1968-1972 – Liceul „M. Eminescu“ din Bîrlad * 1972-1974 – Scoala postliceala de Biblioteconomie din Bucuresti * 1976-1980 - Facultatea de Filologie din Iasi (sectia româna-franceza) Activitate * 1973 – Ioanid Romanescu îl debuteaza cu versuri în Convorbiri literare nr.16 (40), din 30 august * 1974-1980 – bibliotecar al Bibliotecii Institutului Politehnic „Gh. Asachi“ din Iasi. În perioada octombrie 1974 – februarie 1976 face stagiul militar la Ineu, jud. Arad. Redactor al revistei studentesti Dialog (coordonatori Al. Calinescu si, apoi Sorin Pârvu). * 1980 – 1 decembrie. Este angajat, prin transfer de la Biblioteca Institutului Politehnic „Gh. Asachi“, la Muzeul Literaturii Române din Iasi (initial la casa „M. Sadoveanu“, apoi la casa „V. Pogor“). * Initiaza reaparitia revistei Dacia literara (la 150 de ani de la interzicerea ei). * Este ales director al Complexului muzeistic. Din toamna, va coordona Muzeul...
3 poezii, 0 proze
Ioan Cutova
CUTOVA, Ioan (n. 13 iulie 1919, Veria, Grecia - d. 17 mai 1992, Bistrița-Năsăud), poet. Fiu al Haidei și al lui Nicolae Cutova; I.C. face școala primară la Veria și Grebena, în școli românești, apoi în România, la Târgu Mureș, unde își încheie studiile liceale. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București în 1944. În 1945, alături de Ion Frunzetti, Mihail Cosma, Victor Torynopol și Margareta Dorian, primește premiul pentru poezie al Editurii Forum. Comentând producția lirică a acestor poeți, Perpessicius scrie despre volumul Cerc vicios, prima carte a lui I.C.: "Peisagiului exterior, de culoare industrală și proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuși, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei". Scriind în limba română, în care fiorul liric este "atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat"...
1 poezii, 0 proze
Înverzire
de Potoroaca Romeo
Ne plimbăm ca doi îndrăgostiti în cercuri, prin coridoarele banale și-ncâlcite dar ea îmi spune că nu'n-cerc ne-amețim, ci-n briza cea de munte se mângâie o ceafă eu am amețit de cercuri, cercuri pe...
Prin înverzire și redenumire
de ADRIAN ANGHELESCU
Când ați simțit că lumea vă urăște Voi pedeliștii cei mai renumiți Ați hotărât rapid dar și curvește Pe-alegători și-acum să-i păcăliți Și-ați înființat și voi o uniune Ce-i zice social și populară...
Balada anului nou
de Iulia Elize
Lumea este o dulce înverzire, probabil sufletul este verde ca marea, și peste el trec uneori albatroși să se inunde de florile verzi ale lumii purtam cofa plină de alge plină de verde nu de apă care...
Ochii se scaldă
de Silviu Somesanu
Se dă zvon de înverzire ierburilor şi frunzelor, seva învierii vine pe raze calde de soare, înfloresc toţi copacii, îmbobocesc florile, văd ademenite albinele de nectarul din corole, ochii se...
Graurii
de Emilian Lican
După ploi și înverzire cerul blând își dă trezire! Soarele de dimineață zâmbește prin strungăreață... Norii pictează pe cer-Pensulând povești cu fler: Despre balauri și-un mire, o prințesă și-o...
Primăvară fistichie
de Adrian Maniu
Roșie, înverzirea, dovedind pripirea, întârzie; zarzări, timpurii, îți sorcovesc flori de hârtie; arătura nezvântată lipicește, tencuind noroaie; peste câmpuri fumegă înecăciune acră de gunoaie;...
zi frumoasă
de Florentin Cristian
Azi este o zi frumoasă Începe copacul să-mbovocească Este căldură prietenoasă Înverzirea naturii e firească Și sufletul s-ar bucura Că fructul e strângere de mână Dacă nu s-ar schimba Vremea începând...
Fața de pernă
de Irina Nechit
O pădure vine spre pământ. Cine o privește crede că a descoperit o nouă înverzire. Numai noi știm cât de înalți sunt copacii. Numai noi am rămas în pădure. Ultima lumină se stinge lăsând liniștea ca...
Logica la animale(I)
de Nichita Stănescu
Ca un leșin se arată forța, ca un pat pe care adoarme altcineva înverzirea și creșterea frunzelor este. De jur împrejurul gurii tale dințoase răutatea vederii împărțită la doi ochi. Steagurile de...
De nuanța unui broscoi
de ADRIAN ANGHELESCU
Te-ai înverzit așa deodată Portocaliule-nrăit Convins că oamenii-s o gloată Bună mereu de păcălit! Sau prin această înverzire De nuanța unui broscoi, Dorești doar o rebranduire Să scapi de sigla de...