"Întreabă-mă, ce simți" – 20113 rezultate
0.04 secundeMeilisearchFlorin Opran
DESPRE MINE: Data nașterii: 27 iulie 1984 Resedinta: Bucuresti Profesie: economist Realizări literare: Detalii mai jos. LANSARE DE CARTE: Oamenii trăiesc, adesea, o viață întreagă negându-și vocația, aspirațiile, dorințele… O vreme am fost și eu unul din acei oameni, aspirați de curentul pragmatic al vieții. Însă… poate că era inevitabil să îmi amintesc de acea parte a mea… Navigând prin cotloanele trecutului, am regăsit versuri scrise de mine acum mult timp. Și lăsate acolo, în calculator, să fie uitate. Am decis să adun toate aceste texte într-un volum. Un volum de versuri și proză. Un volum jurnal, ce acoperă aproape 15 ani de trairi personale. Așa că, iată-mă întors pentru o vreme, “part-time” la atitudinea de artist, iata-mă scriind din nou, boem și transfigurat într-o realitate interioară de care uitasem. Scriu din nou versuri, printre toate celelalte proiecte care îmi ocupă timpul prezent. Și făcând asta, mă simt mai complet și mai racordat la...
113 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
vivi hampu
Poeziile...aberatii palide fara de care n-as mai fi eu...bune, proaste sau mediocre, ma simt in toate si le simt in mine. Ce nu se poate explica...spune,arata, se poate scrie. Si ce bucurie e sa regasesti in poeziile scrise de altii stari familiare - uneori ma intreb de ce n-am scris eu unele poezii...daca tot le-am gandit :)
84 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
cristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
Diana Eugenia
M-am nascut intr-o noapte de 31 decembrie,in orasul meu natal.Sunt zile in care blestem ziua aceea....Cineva m-a intrebat odata care este rostul meu in lume...ma gandisem demult la chestiunea aceasta....tot ce pot zice ii ca eu nu-l vad,m-am nascut pentru ca asa a decis mama,pentru ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sau nu sa ma nasc.Am facut o scoala buna din oras....eram o fata linistita,dar care parca totdeauna cauta sa zica ce are de zis.Am intrat cu orecare sacrificii la unul dintre cele mai bune licee din judet si din tara,acolo unde am vrut..matematica-informatica...Deseori nu-mi simt locul aici,am ales asta deoarece m-am considerat o persoana total realista...a sosit momentul sa-mi dau seama ca nu potzi trai doar cu realitatea..cam tarziu...Cam ata am sa va zic,nimik interesant in viatza mea,pe viitor as vrea academia militara...dar viitorul e mai bine sa nu-l planifici..oricum vorba lui tata"socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ"...
8 poezii, 0 proze
Popa Raduca
Traiesc pentru ca asa a vrut altcineva - pe mine nu m-a intrebat nimeni. Dar imi convine. Traiesc de 16 ani. Destul ca sa-mi dau seama ce vreau, destul ca sa-mi dau seama ce simt. Si sa scriu. Scriu pentru ca simt. Si pentru ca traiesc. De ce traiesc? Pentru ca asta vreau acum. De ce? Pentru ca trebuie. De ce? Pentru ca simt. Si pentru ca iubesc. Si pentru ca vreau. Si pentru ca stiu. Si pentru ca vreau sa cunosc mai mult. Si pentru cei din jurul meu. De ce simt? Pentru ca altceva nu stiu sa fac. De ce? De ce nu? Mai, 2006
4 poezii, 0 proze
oprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
Irina Enea
Nu știu cum mă vede lumea, dar eu însămi mă văd doar ca pe o copilă care se joacă pe malul mării, încercând să găsească din când în când o pietricică mai netedă sau o scoică mai frumoasă decât cele obișnuite, în timp ce imensul ocean al adevărului se află nedescoperit, în întreaga sa, înaintea lui...
15 poezii, 0 proze
bogdan ioan
habar nu am ce sa spun cred ca ar trebui ceva sa spun sau ar fii ceva dar nu stiu ,sa zicem ca inca caut sa ma identific, m-am nascut ca orice om normal , am crezut ca o sa scufund in banalitatea sociala insa nu a fost asa, am incercat sa ma integrez intr-o societate prea ostila mie sau poate doar imaginatiei mele. sunt un tip din punctul meu de vedere foarte normal cu nazuinte si vise ce pe aici nu cred ca se v-or implini,de fapt o copilarie intreaga si restul zilelor pana acum am trait si traiesc in visele mele.asta nu inseamna ca sunt vreun introvertit, nicigand, insa in visele mele lumea e perfecta atata tot
31 poezii, 0 proze
Întreabă-mă, ce simți
de Florin Andor
această curgere salvează dintr-un punct întâmplător colorat în_cerc să scriu cum glasul ridicat deasupra puilor acoperă cu aripile întinse în tine aproape al meu și nu mă aștepta la operă încă mai...
Dacă o să mă întrebi, am să-ți răspund...
de Mihail-Adrian Simion
Da, azi am să răspund la orice întrebare, oricui. Vino, așează-te în fața mea, priveste-mă drept in ochi, și intreabă-mă. Intreabă-mă orice vrei tu. Intreabă-mă din științele exacte sau mai putin...
text cu mîna dreaptă care se agită (femeie și bărbat trist
de Ioana Petcu
oblovna mă întinde îmi descheie rochia îmi desface pieptul își adîncește mîinile în straturile de grăsime care o mîngîie și i se încleiază plăcut între degete cu meticulozitate îmi îndepărtează...
prea multe cuvinte și nimic
de Marinescu Victor
Când simți că se schimbă ceva pe dinăuntru, poți să faci orice, dar orice, că nimeni nu va înțelege ce vrei să spui și e normal să fie așa, pentru că explicațiile tale sunt de căcat și ești conștient...
doar o seara...
de Tanase Eugen
luminile încet se sting...ultimul client cauta iesirea întunecata...aproape ultimul...am mai ramas eu... ce ciudat...singur în birt,afara soarele se pregateste sa încalzeasca trupurile înghetate...nu...
Îngeri de Metal
de Andreea Neacsu
Dimineata e mereu morocănoasa. Mă invart de pe o parte pe alta in așternut, mi-e cald si simt ca mă sufoc. Am in minte frânturi ale ultimului vis din aceasta noapte. Odată cu intre-deschiderea...
Sentimente-n depărtare
de Roxana Licu
Chiar dacă tu nu simţi ce zbucium mă frământa nesfârşit, mă întreabă nerăbdarea pe unde eşti acum şi când ai să revii? Şi nu îndrăznesc să caut rost că am îmbătrânit, când viaţa printre riduri se...
Scrisori netrimise (11)
de Florentina-Loredana Dalian
- Ce crezi, mă întreabă Mihnea, Dumnezeu are simțul umorului? - Cred și eu, de vreme ce ne-a plămădit pe noi! Și ne mai și suportă... - Hm... - Ce neliniști metafizice te-ncearcă în toiul nopții? -...
fem.
de Laura Danaila
Fem. mă urmărea într-o zi, o idee frumoasă. avea părul arămiu, strâns frumos în jurul tâmplelor, o rochie cărămizie, mulată pe trupul armonios, ochii dați cu un rimel ce încărca frumos genele și un...
Scrisoarea sigilată I
de Razvan Claudiescu
Aștern pe această hîrtie cuvinte potrivite despre noi, Pana mi-o înmoi în cerneală a-ți scrie ție – pisoi -, Timpul lung-a fost de cînd nu te-am mai văzut, Și îmi este atît de dor de al tău chip...
