Irina Enea

Oh, cerule! Tu care ești deasupra tutror Și dedesubt tu ești! Arată-mi drumul spre izvor Să caut zîne în povești E-o lume-atît de dură, e-o lume-atît de rea Că viața ți se curmă aflînd

Trezește interesul Răspîndește ideea Sporește în tine progresul Și-ai să descoperi cheia! Privește partea bună lucrurilor Arunc-o pe cea rea, Căci lumea nu-i a trîntorilor, Ci a muncii de

Mă cufund în adâncul nebulos al somnului, Pe aripi rătăcitoare de înger, Plutesc îndrumată de raza de lună, Plutesc și mă satur de lume... Când visul triumfă și somnul dispare Lupta prin

Am pribegit atâta prin mulțime doar ca să te-ntâlnesc pe tine- Te-am căutat. Și n-am clipit când pe tine te-am zărit. Pân\' la lună te-am urmat, pe curcubeie am urcat... Fără ca tu să fi

Cu un cocteil de sărutări fierbinți, pe o vreme albastră-amăruie, îmi duc povara vieții într-un loc de refugiu ca o cariatidă... Copacii goi și singuratici, ca niște sfeșnice de catifea, respiră

A fost o toamnă aspră pe la noi în anul acela! Toți oamenii au crezut că nu vor putea depăși acele luni în care văzduhul sur a fost biciuit de ploile reci și de vântul de la miazănoapte.

Pe piscul munților, deasupra omenirii Arunc mâhnită cenușa amintirii; E-nchisă-ntr-o cutie de cleștar Cu scoici frânte de mărgăritar. Simt adierea vântului de vară Și ca un cerc ea

Crâng de trupuri verzi: Zbori,tu, Soare ruginit Peste munți și văi!

Când m-am mutat pe strada ei Stăteam hoinar pe sub un tei... Cu gura-mi însetată de cu seară Trăgeam alene din țigară. M-am fâstâcit când m-a privit; Când mâna ei eu am simțit... C-un zâmbet

Am hotărât să dau la o parte câteva dintre pânzele de păianjen și să adun ceea ce timpul a risipit cândva. Colb pe cărțile cu Zâne și Feți-Frumoși se îngoașă în timp ce imensul ocean al

Spune-mi, tu, rază de soare, Unde șade Zeul Neptun? Mă va primi el, oare, Un mic secret să-i spun? Când mă plimbam pe mal Ferindu-mă de valurile calde, Găsit-am o piatră de cristal Și mai