"Într-o cameră de spital" – 21271 rezultate
0.03 secundeMeilisearchAndrea Ilies
Am venit pe lume la sfarsitul lunii lui Cuptor intr-un orasel de la poalele muntilor Calimani (Toplita, jud. Harghita). Fiind primul copil in familia mea si prima nepoata de altfel, am fost foarte mult indragita si chiar resfatata de tot neamul. Imi aduc aminte de zilele de la cresa si de prima tabara la mare (Navodari) aveam vreo 4 anisori si plangeam in fiecare seara dupa mami si tati, numaram pe degete zilele care ma desparteau de ei. Anul 1989 ma gasea intr-o camera de garda la spital cu injectia de penicilina in plina actiune, imi aduc aminte ca asistentele au inceput sa tipe, si tata m-a luat repede si am plecat, fugea cu mine in brate si nu intelegeam de ce. Pentru varsta la care eram atunci revolutia nu a facut nici o diferenta. De prima zi de scoala imi aduc aminte ca de un vis scaldat in emotii si teama. Simt si acum parfumul invatatoarei si mana ei calda.Anii de primara au trecut foarte repede, gimnaziul a fost mai diferit, nu imi placea matematica si stiu ca tremuram...
2 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
MJMax Jacob
Născut la 12 iulie 1876, la Quimper, Bretania, Franța, într-o familie de evrei. Se înscrie la Școala Colonială din Paris, pe care o abandonează pentru o carieră artistică. Pe bulevardul Voltaire, împarte o cameră cu Pablo Picasso, care i-l prezintă lui Guillaume Apollinaire, care, la rândul său, îi face cunoștință cu Georges Braque. Devine bun prieten cu Jean Cocteau, Cristopher Wood și Amedeo Modigliani. Jacob a trăit cea mai mare parte a vieții sale în sărăcie, prestând tot felul de slujbe umilitoare. S-a convertit la catolicism în 1915, la șase ani după ce a avut o viziune cu Cristos. În 1921 pleacă în sătucul Saint Bennoit-sur-Loire, unde se claustrează într-o mănăstire benedictină. Rămâne aici până la arestarea sa de către naziști, în februarie 1944. Moare din cauza unei bronhopneumonii, în următoarele luni (5 martie 1944), în lagărul de concentrare de la Drancy, aproape de Paris. A fost poet, prozator, critic și pictor.
5 poezii, 0 proze
FBFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
CLCazac Lucian
Scoala Generala Nr 194 absolvit Scoala de muzica(in paralel) clasa: vioara si pian tehnic Liceul industrial Nr. 27 bacalaureat Scoala profesionala: strungar din 1982 Membru al Societatii Muzica interpret in cadrul orchestrei de camera Orfeu Membru al cenaclului Orfeu si euridice in cadrul Societatii Muzica (azi inexistent) Mentiune in cadrul festivalului Cantarea Romaniei pentru poezie si minipiese clasice pentru pian ocupatia actuala:lucrator intr-o fabrica de mobila
11 poezii, 0 proze
SAsiminiciuc andrei
Ma trezesc...deschid lent ochii....la dracu...inca sunt aici, prins in aceasta lume. Inca o zi intr-o lume de c***t inconjurat de oameni de c***t. Nu stiu pentru moment de ce ma mai deranjez sa ma ridic...oricum o sa ma intorc in pat in curand, oricum o sa vizes la dulcea inconstienta si la asternutul moale si calduros, toata ziua. E lumina, nu vreau sa fie lumina. Ma deranjeaza lumina. Trag jaluzele dar e in continuare la fel de alb in camera ...la naiba. Ar trebui sa mananc? neee.....ar trebui sa fac ceva? Da, trebuie sa merg la scoala dar Fuck school.....nu am chef de asta....nu am chef de nimica...cel putin nu acum....timpul trece.....telefonul incepe sa sune. Il ignor...poate inceteaza. Dupa 30 de secunde chiar inceteaza...Bine sper sa nu mai fiu deranjat azi...vreau sa vina noaptea si sa fie intuneric iar....
3 poezii, 0 proze
Ionita Roxana Georgiana
Fiintele inaripate incepura sa se desprinda incet din acea draperie miscatoare, incaperea se umplu de fluturi, iar atmosfera era incarcata de batai de aripi. Maria care statea ingenuncheata in acea camera se trezi inconjurata de acele fiinte miscatoare. Totul in jurul ei era intr-o forfota continua. Biroul era invadat de fluturi. Parul ii era plin de aripi de fluturi ce aveau sa ii creeze o criza Mariei. Isi privi umarul si bratul. Fluturii misunau pe hainele ei, erau agitati, o innebuneau.
2 poezii, 0 proze
IMirina munteanu
o viata monotona...intr-un oras banal, ingropat in rutina, intr-un bloc de la periferie, in camera in care lumea are alte cote...alte bariere, devine ireala.aici stau eu...si ma pierd mereu regasind drumul catre loc'sorul unde luna argintie guverneaza in noaptea purpurie,inmiresmata de arome tainice...acolo,la umbra copacilor, copilul incantator suspina si se joaca,plange si rade...iubeste...
17 poezii, 0 proze
ABAttilio Bertolucci
S-a născut în 1911 la S. Lazzaro (Parma). A urmat facultatea de drept, pe care o abandonează pentru a se înscrie la aceea de Litere din Bologna. Predă istoria artei la Parma, colaborând, la reviste precum „Letteratura”, „Circoli”, „Corrente”. Din 1939 va înființa și dirija colecția de poeți străini „La Fenice” a editurii Guanda. După război se mută la Roma, unde lucrează pentru programul III la Radio și colaborează la cotidianul „La Repubblica”. Debutează cu placheta Sirio, Parma, 1929. Celelalte volume sunt: Fuochi in novembre, 1934; La capanna indiana, 1951; Viaggio d\'inverno, 1971; La camera da letto, 1984. A îngrijit antologia, Poesia straniera del Novecento (1960). Asumându-și conștient „o muză minoră”, Bertolucci pare să refacă o tradiție a poeziei italiene din secolul trecut, trimițând la pastelul carduccian și la „idila” leopardiană; dar tot acest epigonism programatic „răspunde unei tematici închisă voluntar într-un autobiografism elegiac și defensiv” (Pier Vincenzo...
0 poezii, 0 proze
Geanta George
Intr-o buna zi, m-am pomenit intr-o lume portocalie si m-am gindit ca ar fi amuzant sa vad despre ce e vorba...
1 poezii, 0 proze
Într-o cameră de spital
de Ioana Camelia Sîrbu
Nu mai știu nimic, sufăr de amnezie! Nu mai vine nimeni să mă vadă în camera de spital, M-am accidentat când am alergat după o adiere, ca un bezmetic, ca un astronaut în spațiu... Și-am alergat cu...
File de jurnal
de Foale Alina
Mama l-a parasit in spital. Cata cruzime! Priveste adesea in gol, dureros isi asterne capul pe pernele tari si doarme mult, gandindu-se ca poate, cand se va trezi mama va fi din nou langa el. E...
exerciții de respirație
de Oana Zahiu
alergi din ce în ce mai repede simți talpa cum abia atinge pământul lovește ca un bici și apoi frigul se lasă peste blocuri ca o absență * faci un salt ești o antilopă trasezi curcubee acolo unde...
Petalele unui trandafir
de Daniel I. Iancu
PETALELE UNUI TRANDAFIR Ultimele 1001 minute din viața unui tânăr Prolog Într-o cameră de spital, mică și albă ca mai toate lucrurile din ea, un tânăr - palid și slăbit – pare că doarme. Răsuflarea-i...
Stridență dodecafonică
de Marta Cremeny
învelită-n duminică stă ca într-o pânză de păianjen inima legănată să adoarmă zgârie amintirea o prinde boala de patul improvizat din chingi de promisiuni ca o rochie neagră de seară pe sânii...
locuim aceeași boală
de Diana Lorena Țugui
așa cum ești azi tristă și lăsând câte un gol în fiecare imagine pe care vrei să o prinzi știi, exact așa, în poziția asta de arlechin concediat semeni cu mine dar nu, să nu crezi că suntem trase la...
Din studenție (I)
de mihai nedelcu
Dragi cititori, de acum înainte puteți respira ușurați. Miracolul s-a produs. Iubita mea este pe drept cuvânt cea mai minunată și mai ambițioasă făptură din lume. Întreaga viață s-a străduit, în...
la prima vez (sopor aeternus featuring babasha)
de Leonard Ancuta
viața mea, dragostea mea, totul se întîmplă pe marginea patului. aici mă scurg în timp, aici picur ca o streașină înfundată cu dragostea ta aici ascult pentru prima oară scîncetul frunzelor, aici...
Unde e furtuna?
de Georgescu Ioana
Simt acum cum metalul rece al sinelor imi racoreste ceafa.Atingerea acestora ma face sa ma cutremur pana in adancurile mele. O picatura de ploaie imi atinge fata…si apoi alta. Ma uit in sus si vad ca...
Uitare
de Andrei Ternauciuc
Stătea întins în mijlocul străzii și se uita la cer. Nu-l mai privise demult! În jurul lui se adunară oameni care-l priveau curioși, dar își zise să mai aștepte, să se mai odihnească puțin… Demult nu...