"Înscrie viața în tabelul morții" – 4229 rezultate
0.04 secundeMeilisearchiliescu maria alexandra
M am nascut in Pitesti, am fost crescuta de bunicii mei si de mama mea. Am studiat la Sibiu unde am terminat Facultatea de Jurnalistica fiind sefa de promotie si acum sunt studenta in ultimul an la master si in anul doi la Drept. Am publicat trei carti, doua volume de poezie, dintre care ultimul, in 2009 este bilingv roman francez, dar si un roman. Am participat la diferite cenacluri in perioada liceului si am publicat in volume colective. N am incetat nicio clipa sa scriu. Va multumesc ca mi ati dat sansa de a ma inscrie aici si astept parerile dvs. Mi e greu sa mai gasesc oameni care iubesc poezia si arta. Pentru mine este totul, singurul mod de a ma regasi si a avea un scop in viata in lupta cu tot ce ma inconjoara.
3 poezii, 0 proze
ICIon Creanga
ION CREANGA (1839-1889) -viata si activitatea literara- Ion Creanga s-a nascut la 10 iunie 1839 in satul Humulesti. Intre 1846-1855 urmeaza scoala din Humulesti, dupa care invata la Brosteni, apoi la Tirgu-Neamt si la scoala de catiheti din Falticeni. Intre 1855-1858 urmeaza seminarul de la Socola –cursul inferior, dupa care se inscrie la Facultatea de Teologie a Universitatii din Iasi, dar nu o frecventeaza. In 1875 il cunoaste pe Mihaai Eminescu. Devin buni prieteni. Eminescu il introduce la societatea literara “Junimea” si-l ajuta sa debuteze in “Convorbiri literare” (Soacra cu trei nuroi, 1 octombrie 1875), unde va publica pina in 1878 si celelalte povesti. In 1881-1882 publica primele trei parti din “Amintiri din copilarie”, a patra fiind postuma. In aceeasi perioada cu Eminescu, Creanga este grav bolnav si se stinge din viata la 31 decembrie 1889. Opera lui Creanga este epopeea poporului roman. Creanga este Homer al nostru. (G. Ibraileanu) Ion...
21 poezii, 0 proze
ZSZaharia Stancu
Zaharia Stancu s-a născut în 1902 în localitatea Salcia-Teleorman. După ce a abandonat scoala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până-n 1919, când și-a continuat studiile de literatură și filosofie la Universitatea din București. După absolvire a devenit jurnalist. În 1926 publică sonetul Viața, în revista Țara noastră, condusă de Octavian Goga, pentru care este premiat de Societatea Scriitorilor Români. Adevăratul debut este în 1927 cu volumul Poeme simple, premiat, și acesta, de Societatea Scriitorilor Români. În 1931 îsi încheie studiile liceale și se înscrie la Facultatea de Litere din București, pe care o termină cu examenul de licență(după unele surse, Zaharia Stancu nu și-ar fi încheiat studiile). În 1932, la începutul anului, apare revista Azi, avându-l ca director pe Zaharia Stancu, la care au colaborat scriitori străluciți interbelici și postbelici: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Streinu, Ion Pillat, Ion Vinea, Gib Mihăescu, Alexandru Sahia, Geo Bogza....
62 poezii, 0 proze
Nicolae Labiș
Nefericitul poet, stins din viață la doar 21 de ani, după un accident de tramvai, avusese o fascinantă ascensiune literară. Fiu al învățătorului Eugen Labis și al Profirei, care-i îndrumă, la școala primară, primii pași. Din copilărie scrie povești și poezii. Liceul \"Nicu Gane\" Fălticeni (1947 - 1951), continuat la Iași. Debut în Zori noi - Suceava (1950) și Viața Românească (1951). Urmează cursurile Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" din București. Se înscrie și abandonează imediat Filologia bucureșteană. Debutul editorial aduce un suflu nou poetic și o speranță de autor complet: Primele iubiri (1956). Pregătește pentru tipar volumul Lupta cu inerția (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet. Vizitase \"Capșa\", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, cineva l-a îmbrâncit, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a cazut cu capul pe caldarâm. Măduva spinarii îi era...
0 poezii, 0 proze
AAAlexandru Andrițoiu
Alexandru Andrițoiu (8 octombrie 1929, Vașcău, județul Bihor – 1 octombrie 1996, București) a fost un poet și traducător român. A absolvit, în 1961, Școala de literatură „Mihai Eminescu”, a lucrat în redacțiile a diferite reviste („Contemporanul”, „Luceafărul”, „Gazeta Literară”, „Viața militară”). Din 1965 a devenit redactor-șef al revistei „Familia” din Oradea, funcție pe care a rămas timp de aproape 25 de ani. Urmează școala primară în satul natal, iar apoi cursurile liceului "Samuil Vulcan" din Beiuș, pe care le încheie în 1948. Se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, de unde este trimis la "Școala de literatură Mihai Eminescu" din București. După absolvire este repartizat în presă, la revista "Contemporanul". Apoi s-a perindat prin o seamă de redacții de reviste literare și cultural artistice: Gazeta literară, Luceafărul, Viața Militară, Cravata roșie. Din 1965 - redactor șef al revistei "Familia" din Oradea. Debutul în presă și-l face în 1949, la ziarul...
15 poezii, 0 proze
GTGeorge Topârceanu
George Topârceanu (1886 - 1937) Note bibliografice *21 martie 1886, București; +7 mai 1937, Iași. S-a născut la 21 martie 1886, la București. Era cel de-al doilea copil al soților Ion si Paraschiva Topârceanu. În 1893 a mers pentru prima oară la școală; una mărginașă din București. Ultimele clase ale școlii primare le-a făcut la Suici-Argeș, între anii 1895-1898. Tot atunci și tot la Argeș au avut loc și primele încercări literare. În 1898 se înscrie la liceul "Matei Basarab" din București de unde mai apoi, în 1901 se transferă la liceul "Sf. Sava". Adevăratul său debut literar se produce în 1904, la revista umoristică; "Belgia Orientului". Din 1905până în 1907 publică versuri sentimental-epigonice în revistele: "Duminica", "Revista noastră", "Revista ilustrată" și altele. Își incheie studiile liceale în 1906, după care se înscrie la Facultatea de drept, pe care însă nu o va termina. Anul 1907 îl găsește colaborator la "Viata literară si artistică", revistă condusă de George Coșbuc....
133 poezii, 0 proze
FQFrancisco de Quevedo
Francisco Gómez de Quevedo y Santibáñez Villegas (Francisco de Quevedo) (n. 14 septembrie 1580, Madrid - d. 8 septembrie 1645, Villanueva de los Infantes, Ciudad Real) a fost un scriitor aparținând „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Născut într-o familie aparținând micii nobilimi (originare din Cantabria), copilăria lui Quevedo s-a petrecut la Curte, înconjurat de nobili și alte persoane importante, deoarece părinții săi dețineau funcții importante în palat. Tatăl său, Francisco Gómez de Quevedo, era secretarul prințesei Maria, soția lui Maximilian de Germania, în timp ce mama sa, María de Santibáñez, era servitoarea de încredere a reginei. Quevedo, deși supradotat, avea mai multe defecte fizice care aveau să-i influențeze viața și opera : avea picioarele strâmbe și mergea șchiop, era supraponderal și cu grave probleme de vedere. Rămas orfan la șase ani, s-a refugiat în cărți la Colegiul Imperial al Companiei lui Iisus din Madrid. În 1596 se înscrie la Universitatea...
2 poezii, 0 proze
GIGheorghe Izbășescu
Gheorghe Izbășescu s-a născut în 1935 în satul argeșean Lăicăi, de sub Leaota, a urmat liceul “Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, după care s-a înscris la facultatea de Filologie, Secția Slavistică, a Universității “Al. I. Cuza” din Iași, spre a întrerupe aceste studii și a le continua, după un timp, la secția Limbă și Literatură Română, absolvind în 1970, la vârsta de 35 de ani. Este, apoi, profesor suplinitor în Viișoara și Oituz și ajunge la Liceul de Chimie din Onești, oraș în care se stabilește, fiind titular al catedrei de creație literară din Casa Pionierului, devenită, după 1989, Clubul Elevilor “Alecu Aslan”. Aici scoate, în 1990, o revistă intitulată “Zburătorul”, foarte apreciată la vremea ei. Publică în 1957, în “Tânărul scriitor”, spre a-și produce adevăratul debut abia în 1979, în revista “Ateneu”, și a tipări prima carte la vârsta de 49 de ani, în urma câștigării concursului de debut al Editurii “Albatros”. Primele două volume, “Viața în tablouri” (1984) și...
3 poezii, 0 proze
FPFLOARE PETROV
Născută intro minunată zonă sub-montană în jud. Sălaj, crescută intre ardeleni harnici, cu zâmbetul constant pe chip, înseninat de mari ambiții, de motivații să strivească sub plug amintirile a două războaie crunte și nedrepte. Am parcurs școlile obligatorii, pasionata de Cuvinte și Carte - sensul vieții s-a conturat optimist, chiar și plânsul intre eroii preferați și personajele carților, a fost călăuzitor când mi-am pierdut părintii, câștigând forță pentru lupta cu negurile vremii alături de mii de "frați" și prieteni intro Casa de Copii din Ardeal. Cucerita de poezie m-am înscris în cenaclul literar al școlii. Este imposibil să nu iubești viata tumultuos când alegi Cartea - ghid pentru fiecare zi, să nu vrei dansul tău cu stelele, să nu te descoperi mai sensibilizat mai înfrumusețat după ce plângi prin transcendere în sufletele poeților, fenomen care se petrece doar prin dragoste și devoțiune. Universul poeților veridic valoroși este distinct- Dumnezeu înainte de a crea lumea...
5216 poezii, 0 proze
EȘEugen Ștefănescu-Est
Eugen Ștefănescu-Est s-a născut în Craiova, în 2 martie 1881, fiul maestrului de muzică Gh. Ștefănescu și al Eufrosinei Negoescu. Școala primară și liceul la Ploiești, apoi la București, la liceul "Sf. Sava". Câteva clase le urmează și în particular. Licențiat în drept, în 1904. Magistrat în Teleorman și Dolj, între 1906-1909. Apoi avocat, înscris în baroul de Prahova (1910), transferat în baroul de Ilfov (1923). Portărel-șef la tribunalul Buzău (1931), Brașov (1933), Alba (1934). Demisionat la 17 sep. 1934. De prin 1952 și-a pierdut total vederea, iar absența sa din viața literară a făcut pe mulți să-l considere mort. Scriitorul a încetat din viață la vârsta de 99 de ani, la 2 martie 1980, fiind înmormântat în ziua de 5 martie la Cimitirul „Eternitatea” din Galați Opere: „Zaza” (roman), „Școala dragostei” (roman, 1938), „Femei moderne” (roman,1939), „Abdulah și frumoasa Azad” (povestiri, 1939), „Zastra, fachirul” (1941), „Păunașul codrilor” (1941), „Crăiasa Liana” (1946). "Poeme",...
6 poezii, 0 proze
Înscrie viața în tabelul morții
de Diana Rizoiu
Adună scrumul și reaprinde-l cu dorința, Calcă în picioare ultimul gând ce mă calmase Și învârte cuțitul în rană. Respiră Dumnezeule și iartă-mi gândurile, Căci iluzia lor m-a dus la suferință. Jar...
Panait Istrati - Între datorie morală și sursă de existență
de Gabriel Dragnea
Panait Istrati - Între datorie morală și sursă de existență -publicistica, o dominantă a scrisului istratian- - I - Dincolo de aceste două coordonate fundamentale care au contribuit la construirea...
Posibilul și imposibilul 1, 2, 3, 4
de razvan rachieriu
Imposibilul găsește teren propice în aporie ale cărei raționamente se desfășoară în spațiile imposibilului care are consistență de nimic și pe care îl desfide evoluția ce modelează probabilul de care...
Mineritul Văii Jiului în alb și negru
de Vali Slavu
«Noi, minerii, îngropați de vii, ne târâm ca niște stafii, ca umbre, prin umbre. Stomacul sicriului nostru mereu scobim... » (Emilian Bâcov) Munca lor nu este ușoară. Viața lor nu este ușoară. Lumea...
Consecvența și versatilul 1, Gândurile 1, 2, 3, 4
de razvan rachieriu
Consecvența își augmentează constantele din care vrea să facă principii stabile în coordonatele cărora intenționează să înscrie viața, însă consecvența se maculează cu rutină, monotonie, obiceiuri...
Poetul și umbrele sale
de razvan rachieriu
1.Secundele zidesc în jurul nostru un spațiu umplut cu strigăte, guvernat de legi care se creează singure din inovații și improvizații, delimitând o realitate construită din creativitate și...
Adrian Paunescu
de Adrian Păunescu
Adrian Paunescu Nascut la 20 iulie 1943, in comuna Copaceni, judetul Balti, Basarabia, Romania, este cetatean roman de nationalitate romana, crestin ortodox. Parintii. Tatal - Constantin Paunescu...
Un fost scafandru vindecă suflete prin muzică
de Dușan Baiski
O anumită muzică poate îmbolnăvi. Un alt gen muzical poate vindeca. Muzica lui Gheorghe Iovu face bine sufletelor, fie ele sănătoase, ori bolnave. Și în timp ce unii fac averi uriașe zăpăcind mințile...
Drum înzăpezit
de ovidiu cristian dinica
Noaptea își etala stelele ca pe trofee, iar luna își arunca săgețile în râul ce învecina drumul, ca și cum ar fi dorit să măsoare distanțele. Tușind, precum un bolnav ce suferă de plămâni, mașina se...
Drum înzăpezit
de ovidiu cristian dinica
Noaptea își etala stelele ca pe trofee, iar luna își arunca săgețile în râul ce învecina drumul, ca și cum ar fi dorit să măsoare distanțele. Tușind, precum un bolnav ce suferă de plămâni, mașina se...