"Înaltului" – 1966 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
RRRomain Rolland
Motivația Juriului Nobel "ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane". Romain Rolland (n. 29 ianuarie 1866, Clamecy, Nièvre — d. 30 decembrie, 1944, Vézelay) a fost un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915. Romain Rolland s-a născut la Clamecy, unde și-a făcut o parte din studiile liceale(1873-1880). În 1884 devine elevul lui Paul Claudel, la Liceul "Louis le Grand" din Paris, iar în 1889 este absolvent al "Școlii Normale Superioare".Își continuă studiile la "Școala franceză" din Roma, unde o cunoaște pe muziciana Malwida von Meysenburg, mare admiratoare a lui Wagner. Se căsătorește cu Clotilde Bréal(1892), de care se va despărți în 1901. Doctor în litere în 1895, este și profesor de istoria artelor la Sorbona (1904 - 1912). Încă din 1901 începe să ducă o corespondență cu Tolstoi. Debutează ca dramaturg în 1895, cu piesa Saint-Louis, urmată de alte piese reunite...
0 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
intreaga Prefață a lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea \"Sânt pentru ca Este\" Au apărut în vremurile noastre, pe planetă, milioane de cărți și tot atâtea milioane de monumente ale prostiei și orgoliului de-a fi scriitor cu orice preț. Pădurile pământului au fost exterminate cu sălbăticie pentru a se tipări pe lemnul lor disprețul și aroganța unor indivizi care, în fața Creatorului, descalifică specia umană. Nu este prima dată când spun că lemnul plânge de durere când este imprimat cu stupizenia și obscenitatea umană și vibrează fericit atunci când se aplică pe el cerneala tipografică a Înaltului. Cartea lui Harry White de Danciu a bucurat lemnul sacrificat pentru a fi editată, afirm acum, când piața literară e plină de surogate subordonate mentalității de tarabă. E timpul altor cărți, a venit vremea ca “glorioasa literatură” să apună, să întâmpine cu respect o altă ordonare a literelor, cuvintelor, frazelor și sensului acestora. Omenirea trebuie să învețe altă limbă, una universală,...
0 poezii, 0 proze
Kamo no Chomei
Kamo no Chomei- poet, critic și eseist de origine japoneză- a trăit în perioada de tranziție de le epoca Heian la peioada Kamakura. S-a născut într-o familie de preoți șintoiști, în Kyoto. Și-a început cariera de poet la curtea imperială. A fost numit de împăratul Go-Toba membru al Inaltului Birou de Poezie (Wakadoro), unde a excelat ca estetician și critic literar. In anul 1204 a devenit preot budist și s-a retras în muntele Ohara, iar în 1208 s-a mutat în muntele Hino (lângă Uji, la sud de Kyoto). Chomei și-a definit idealul de pustnic în lucrarea sa “Hojoki” (Insemnări din coliba mea, 1212), un “zuihitsu” (însemnări la întâmplare) care a devenit lucrare de referință în literatura japoneză. Opere: se remarcă în antologia Shin Kokinshu și în alte antologii imperiale Culegerea de versuri Kamo no Chomei Shu (1181) Mumyosho (Insemnări fără căpătâi, 1211) Hojoki (Insemnări din coliba mea, 1212)
1 poezii, 0 proze
VRvalentin rar
Cuget, deci rezist Căzut, înfrânt, din tronu-mi de oțel, Ma-mbăt cu timp cules de prin asfalturi Il îndulcesc cu-albastru din înalturi Si-apoi adorm, drogat, buimac, rebel, Visând opusuri de căderi și moarte Opus oglinzii minții, răsturnat, departe…
11 poezii, 0 proze
CFcarmen florescu
cine sunt eu? Sunt calda adiere a noptilor de mai, inmiresmate. sunt fulgerul ce sfasie inaltul si viscolul ce prin craciunuri bate.
5 poezii, 0 proze
MHMihai Hendea
„ Mihai este numele care le venea prima datã în minte soților Hendea din Zalãu dupã nașterea celui de-al doilea copil al lor. De aici și pânã la a-și numi odrasla așa a fost doar un drum scurt. A șadar, bãiatului lor, nãscut pe data de 3 martie 1986, i-a fost trecut în certificatul de naștere, în dreptul numelui - „Mihai Hendea”. Dupã absolvirea școlii generale și a Colegiului Național „Silvania” (secția „Stiințe sociale”) din orãșelul de la poalele Munților Meseș, Facultatea de Stiinte Politice și Administrative , sec ția Jurnalism, din cadrul Universitãții Babeș-Bolyai Cluj-Napoca l-a primit pe Mihai ca boboc în 2005. Întotdeauna cu motto-ul „Mama proștilor e tot timpul gravida” proaspãt în minte, Mihai are tentative repetate de a se ține cu dinții pentru ca aceastã mamã cu mulți copii sã nu-l adopte și pe el. Cu ninsori rupte din pove ști sau zile însorite de primãvarã, ce-i aduc bucurie în suflet; cu...
10 poezii, 0 proze
DFDragos Farmazon
Cu o experiență de peste 5 ani în zona pieței de artă din România, manager cultural, licențiat al Facultății de Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității Naționale București cu o lucrare despre evoluția pieței românești de artă în perioada post-decembristă. În ianuarie 2013 a înființat Alchemia – Centru pentru Arte Contemporane pentru ca în toamna aceluiaș an să dezvolte centrul cu brandurile Alchemia caffè è delicateria, Nostalgia Shop by Alchemia și Academia Alchemia. Din 2006 este Președinte Executiv al Fundației culturale Alexandru Bogdan-Pitești, în cadrul căreia a dezvoltat brandul Design Yourself, etichetă sub care au fost produse, în ultimii doi ani, peste 40 de evenimente culturale, majoritatea incluse în proiectele Contact Lenses (în parteneriat cu Art Society) și Stagiunea de Artă (în parteneriat cu Opera Națională București, sub Înaltul Patronaj al MCCPN). În perioada martie 2011 – septembrie 2012 a ocupat funcția de Director al Art Yourself...
2 poezii, 0 proze
Înaltului
de Nincu Mircea
La stâna sa din vârf de munte, Unde doar cerul e mai sus, Păstorul stă-n toiag și-și umple Timpul ce nu-i e îndeajuns. Privește oile ca turmă Și turma ca pe un tezaur. În fiecare vede-o urmă De...
fascinația Înaltului...
de ioana matei
dintr-o nuntă în alta stele pogoară...
Despre trupul cel mort și vulturi
de Velimirovici Nicolae
Înaltului funcționar Voin V., despre trupul cel mort și vulturi (Scrisoarea a 165-a) Scrieți că “sunt locuri foarte grele în Sfânta Scriptură”. Depinde de vârsta duhovnicească. Sunt mult mai multe...
Pe cer
de elena gheorghiu
În înaltului cerului, pe planeta Gorena, s-au întâlnit: Avionul Ady, elicopterul Edy, planorul Paul și deltaplanul Dan. Fiecare având un traseu bine definit, s-au gândit să ia o mică pauză și să-și...
cărarea
de Anisoara Iordache
libelula străpunge zidul inaltului vis: un jet de lumină desface ce-a fost de ce va fi. spre sfârșitul verii, când ploi capricioase, desprinse din poala mării, iși desfac in evantai fustele paietate,...
răspunsul Apei...
de ioana matei
povestea devenirii Înaltului oglindă în Mine, întorcându-Se... _______________________________ (în trecere un om si bastonul lui alb...) amandoi par sau poate doar se prefac a nu întelege...
greconazistul aristotel
de Vasile Munteanu
de la fereastra înaltului etaj ascult motoarele tot mai turate mai puternice mărturisesc la zgomot de frâne încremenesc în așteptarea impactului ce reconfortant sunetul acela de tablă izbită ba...
cârtitor
de Vasile Munteanu
m-am decis ieri – asfințea soarele – să încercănez înaltului luminătorii am hulit atât de răsunător încât zilei curviștine i-a sărit rujul peste case înțiglându-le amăgite stelele sărutau cuiburile...
Azi e 31
de Oancea Sorin
Azi e 31 nu the 27 club e înaltul înaltului sau pasul pășirii corzile chitării ca sunetul lirei în lume se lovesc în lemnul rezonanță în zidul neputinței sentimentale iar necuprinderea negenerația...
Lovituri
de Laurențiu Nelu Rădoi
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Și mă lovi bătaia usturătoarei inimi Născută din adâncul înaltului blestem, Călcând în pasu-i fraged prea trist uitat un tânăr, Eroul legendar al...
Ninsoare
de Adrian Mihai SANDU
Neputincios, imi ridic ochii spre plumbul inaltului, simtindu-i greutatea ce-mi apasa privirile. Te ascunzi sub perdeaua fulgilor de zapada refuzandu-i, parca, luminii dreptul de a ajunge la mine....
Împărtășire
de Nincu Mircea
Mâine mă împărtășesc cu eternitatea! Mreajă voi fi înaltului. Brațele-mi cât azurul. Soare înfometat Înainte de înnoptare Aștepta-voi vorace Să mușc. Mâine, gura mea, fântână stearpă, Va alerga cu...
hai să stăm o clipă și cu picioarele-n sus
de Vlad Adina Ioana
hai să stăm o clipă și cu picioarele-n sus se pierd printre nori și uită de unde au plecat le place gustul înaltului noi nu mai știm să mergem de parcă până acum am fi știut fără ele