carmen florescu

Iubirea e de-ajuns să umple un suflet cu simțiri divine, să-ți scoată-n cale fericirea și zările să-ți lase pline de umbra netulburatoare a fluturărilor de vis, a cânturilor necântate și

La mine-n inimă e întuneric. Luminile pieriră rând pe rând. Nici nu mai văd, de noapte, să deretic Și-o amintire-njunghie un gând. Plecară, rând pe rând, stingând lumina Ca nimeni

Motto Ei au plecat de mult să doarmă În locuri verzi, în locuri sfinte... Doar gândul meu îi mai

Așteptam secunda-nălțătoare Să îți dăruiesc iubirea mea. Și-a venit, tăcută-nfrigurare. Și-ai dorit să fiu femeia ta. Palma-ți caldă mi-a-nvelit iubirea, Ceru-ți din priviri m-a

Nu pot să te iubesc. Eu te ador! Cum numai zeii se-adorau demult. De tine, toate gândurile-mi dor Și-mi cotropesc ființa cu tumult. Nu pot să te iubesc. Te venerez! Cum doar păgânii-l venerau