Poezie
Lovituri
10.X.1996
1 min lectură·
Mediu
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Și mă lovi bătaia usturătoarei inimi
Născută din adâncul înaltului blestem,
Călcând în pasu-i fraged prea trist uitat un tânăr,
Eroul legendar al unui vechi poem.
Și mă lovi durerea preastinsului meu suflet
Căzut de pe planeta cu soare veștejit,
Clădită din puterea preamândrei vechi balade
Ce m-a uitat în umbră, adormit.
Și mă lovi tristețea preatristei mele soarte
Călăuzită parcă de tot ce-i nefiresc;
Degeaba mi se-ncurcă în minte gânduri-gânduri,
Din drumul scris, nu pot să mă opresc.
Sub lovituri crescânde călcându-mă-n picioare,
Privesc doar zarea-ntinsă scăldată în iubiri
Ce-mi fac voios cu mâna și galeș mă sărută,
Prin vise rătăcite, pierdute-n amintiri.
00702
0