"[urmărește lacrimile câinelui de fier]" – 6846 rezultate
0.02 secundeMeilisearchGheorghe Ursu
· 1 iulie 1926 - Gheorghe Ursu se naste in orasul basarabean Soroca. Parintii, tatal Vasile din Galati, mama Margareta din Magura Ilvei Nasaud, amindoi medici chirurgi. · 1932 - 1936 - Face scoala primara la Soroca. · 1936 - 1941 - Urmeaza cursurile Liceului din Soroca. · 1941 - Anii razboiului gasesc familia Ursu la Galati, orasul de origine al doctorului Vasile Ursu. Bunicii din partea mamei, impreuna cu alti zece membri ai familiei acesteia, sint ucisi de nazisti la Auschwitz. · 1942 - 1945 - Continua cursurile liceale la Liceul \"Vasile Alexandri\" din Galati. Participa la actiunile unui grup anti-nazist, din care faceau parte si scriitorii Iordan Chimet si Camil Baciu. In iunie 1944 se inscrie in U.T.C., ducind in continuare o activitate anti-nazista. Siguranta antonesciana il urmareste. · 1944 - Isi face debutul in literatura in cotidianul de orientare democratica \"Ecoul\", in pagina literara realizata de Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca si Ion Caraion. Publica un...
3 poezii, 0 proze
SCStanescu Ionut Cristian
Urasc felul in care sunt etichetat dupa cuvinte. Urasc prietenia celor ce vor de la mine numai guma de mestecat. Urasc profesorii care predau intr-un stil de fals interes pentru soarta elevilor. Il urasc pe dirigintele care n-a vrut sau n-a stiut sa se apropie de inima nici unui coleg de-al meu. Urasc sistemul social care impune puterea banilor ca valoare morala. Urasc institutia pedagogica ce poarta numele de scoala pentru ca urmareste o dezvoltare “multilaterala” uitand ca ar trebui sa fie o institutie psiho-pedagogica. Urasc indoctrinarea la care sunt supus eu si cei pe care ii urasc. Imi urasc parintii pentru ca ma iubesc neconditionat contrazicandu-mi ura. Pentru ca vor sa dau tot ce mai bun din mine. Pentru ca incearca sa nu ma lase sa gresesc. Pentru ca m-au nascut si crescut intr-un mediu iubitor. O urasc pe ea pentru ceea ce a devenit. Pentru ca am iubit-o. pentru felul in care isi musca buza de jos dupa ce o sarutam. Pentru felul in care suvita ei rebela cadea intre buzele...
5 poezii, 0 proze
ÉZÉmile Zola
Émile Zola (n.2 aprilie 1840 – d.29 septembrie 1902) a fost un romancier francez, cel mai important exemplu al școlii naturaliste și o figură majoră a eliberării politice a Franței. Născut la Paris, fiu al unui inginer italian, Émile Zola și-a petrecut copilăria în Aix-en-Provence și a învățat la Collège Burbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Lycée Saint-Louis. După ce a lucrat în diverse posturi de funcționar mărunt a început să scrie pentru coloana literară a unui ziar. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de Napoleon al III-lea al Franței, care s-a folosit de a doua revoluție franceză ca de un vehicul pentru a deveni împărat. Mai mult de jumătate dintre romanele sale sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele de Les Rougon-Macquart. Având ca scenă cel de-al doilea imperiu francez, urmărește influența eredității asupra violenței, alcoolismului și prostituției în două ramuri ale unei familii, respectabilii Rougon și infamii...
3 poezii, 0 proze
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
Aadigliga
Am un scop....si-L urmaresc cu tot ce este in mine. Pentru El traiesc, pentru El scriu si cant, si prin El voi ajunge acolo unde mi-am propus. Pentru Dumnezeu.
2 poezii, 0 proze
constantin nicolau
...nascut pe jos, botezat de Cuvant prin submersie, la 20 de ani am inceput sa botez cuvintele prin viata,pe la 30 m-a botezat imposibila iubire prin inplozie, dupa care am inceput sa mor prin mine.de sus.Ma urmaresc-cu oarecare consecventa-, amintiri din viata mea paralela, din iubirea paralela, dintr-un ego paralel; locuiesc intr-un spatiu euclidian, dar toate-s pana la o vreme...Ma voi naste.pentru inceput.pe sus. Eee, atunci sa te tii, povesti in mai incapatoare pahare decat ale cuvintelor, casantelor ! Sau nu. Dar poate da...
4 poezii, 0 proze
STSorin Teodoriu
Sorin Ott Teodoriu, născut pe 27 aprilie 1961 la București. În viața de zi cu zi, economist la o firmă din capitală, absolvent al Academiei de Studii Economice. În timpul liber citesc și uneori scriu. Îmi plac lucrurile simple, urmăresc din umbră cotidianul, dialogurile, le rețin ca apoi să le aștern pe hârtie. Subliniez absurdul și prostia, spunea cineva că-s misogin – personal sunt de alta parere. Prostia și ignoranța nu aleg. Ca apariții: proză scurtă ‘Sache și Meduza’ în revista Europeea, în revista de literatură Banatul - proza scurtă ‘Petale’, în revista Conexiuni din New York prozele: ‘Geta’, ‘Concurs’, ‘Trofeul’ ‘Șosete cu inimioare’, ‘Pantofi de lac’ și ‘Ciorbă cu potroace’, în revista Oglinda Literară - ‘Tocmai azi!’ și ‘Trofeul’, în Cafeneua Literară - prozele ‘Corina și Costel’ și ‘Tocmai azi!’, în revista Visul - proza ‘Cantautoarea Maria Gheorghiu muzica folk la sfârșitul anului 2006’, ‘Ultima toamnă’, ’Nod cu buclă pe dreapta’, ‘Trofeul’, în revista Arcada - prozele...
236 poezii, 0 proze
FMFlorea Maria Mirabela
Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...
6 poezii, 0 proze
SEStoleru Madalina Elena
Nu am scris nici o carte până acum, nu am redactat nimic nici o dată, nu mă cunoaște lumea și nimeni nu știe că scrisul e una din pasiunile fără de care nu aș putea trăi.Urmez un singur fir al romanului meu, Victor, la care lucrez de opt ani, urmăresc în interiorul lui numerologia, legături ascunse, minți complicate și imposibil de înțeles. Cititorul lucrării mele are liber la propria imaginație. Nu insist pe detalii ci pe concret, simplu și ușor de modificat în mintea oricăruia. Sunt deschisă la sfaturi și observații constructive. Oricine citește, este liber la exprimarea propriei păreri. Multumesc
6 poezii, 0 proze
BBBogdan Butariu
Încercare de (Auto) Caracterizare Sunt, de regulă, o persoană introvertită, închis de obicei în ale mele și destul de rezervat, dedicat aproape în întregime scopurilor mele de realizare, în primul rând profesională și materială. Am avut totdeauna un mare respect față de autoritățile supranormative și pentru ierarhiile prestabilite, respectând litera și spiritul lor. Mișcările dezordonate și impulsive, imprudente și negândite mă irită, căci îmi subminează eforturile de promovare a unor metode de lucru rapide și eficiente. Eu nu voi fi niciodată omul care să se avânte orbește într-o afacere, totdeauna voi sta să mă gândesc de zece ori înainte e a da semnalul verde. Trei au fost atuurile mele în activitățile pe care le-am avut de-a lungul timpului, până-n momentul de față: organizarea, disciplina și tenacitatea. Cu ajutorul lor, și acum sunt în stare să urmăresc un obiectiv până-n pânzele albe, dacă e cazul, și să epuizez în scurt timp forțele adversarilor. Respectul pe care l-am impus...
25 poezii, 0 proze
[urmărește lacrimile câinelui de fier]
de Daniel Dăian
bestia cu 12 cifre în loc de capete îmbrăcându-se și dezbrăcându-se din sufletul meu pătimaș aruncat la podea și călcat în picioarele oricărui virtuoz obsedat de adrenalină vei spune că sufăr și ar...
Magique intermediar, și în continuare...
de Iulia Elize
Spuneți-mi Mi-am recuperat cu bine ghetuțele bej... Mi-a spus mama că la magazin se găsesc ființe, în loc de smântână Din părul tău mai curge smântână, ești tot alb și ești un laș, părul tău încâlcit...
1.Nu înțeleg nimic
de silviu dachin
Am crezut întotdeauna că viața în subterană e adevărata viață. Dar nu mi-am dorit să trăiesc aici. Cel puțin, nu mi-am dorit asta cu voce tare. Sau cu gândul „tare”?! în fine, am purtat dorința asta...
Medic de țară (3)
de Balcan Ana
Când Paraschiva l-a cunoscut, Manole era un bărbat frumos, cu părul des, sprâncene bine croite, iute la mișcări și cu ochii întunecați de parcă te tăia când te fixa cu privirea. S-au cunoscut la o...
Puțin cimbru
de Vlad Lescu
Puțin cimbru - Partea întâi - Somnul familiei Dervim luă sfârșit când ceasul își intonă imnul matinal. Soțul plecă primul din patul conjugal, grăbindu-se să ajungă la laptopul ce avea să îi dezvăluie...
citindu-ți în palmă
de bianca marcovici
citindu-ți în palmă te idealizez tocmai ca să-mi controlez ilaritatea, pulsul care sare mereu de la trambulină direct în marea mediterană. mai tot timpul sentimentele devin otrava legănată în paharul...
ce ascunde surdina
de ștefan ciobanu
ce bine ar fi să am mâinile lungi pentru a scrie poeziile pe tavan m-ar scuti de un drum până la masă unde am laptopul când nu aș avea inspirație m-aș mulțumi să conturez umbrele diverselor obiecte...
lacrimile norilor negri
de Silviu Somesanu
îmi număr paşii în gând până la obiectivul vizat fără un rost nu ştiu de ce mă complic totul îmi pare o năstrujnicie impusă care se produce instantaneu poate cineva mă implică în trăiri fără nume aş...
Drumul lacrimilor (1995)
de Ana Leibovici Hutanu
Urmărește drumul lacrimei tale alunecând pe obraz și încearcă să înțelegi rațiunea ascunsă din fiecare lucru. Picul de apă sărată izvorăște din ochi și ustură în inimă, umezește genele și...
Fara glas
de Carmina Stoican
Îmi urăsc lacrimile… Lacrimile acestea imbecile ce stau acolo, atârnate, ca niște ciorchini de struguri agățați de vie și nu vor să se desprindă. Se încăpățânează, șe scutură, îmi ustură ochiul și...