Poezie
lacrimile norilor negri
1 min lectură·
Mediu
îmi număr paşii în gând
până la obiectivul vizat
fără un rost
nu ştiu de ce mă complic
totul îmi pare o năstrujnicie impusă
care se produce instantaneu
poate cineva mă implică
în trăiri fără nume
aş îndrăzni să mă răzbun
dar n-am pe cine
şi mă regăsesc în tăcerea vârstei
nu mă pot întoarce din drum
dragostea mă urmăreşte clipă de clipă
şi sufăr fără să spun
nervii se joacă cu aşteptarea
şi vor s-o suprime
întorc în iubire miracolul
îl fac să ardă cu flacără
până la rădăcini
în sânge în inimă în suflet
şi locul se vindecă
privesc lumea cu ochii ţintă
şi nu mă mir ce se întâmplă
paşii se fac tot mai grei
deşi îi număr foarte rar
nu mă mai grăbesc atât de mult
oriunde mă duc
rămân cu timpul pe loc
nu mă las purtat de nimeni
am cerul ca un acoperiş
din care picură
lacrimile norilor negri
nu stau în ploaie
fug de femeile ude
şi mă încălzesc iubind soarele
chiar dacă-i ascuns
am sufletul rotund
şi e destul să-l mângâi tu
ca el să se deschidă
001.334
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “lacrimile norilor negri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14139246/lacrimile-norilor-negriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.