Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"[deformată]"2142 rezultate

0.01 secundeMeilisearch
33 rezultate
BS

Bangau Cristina Simona

AutorAtelier

hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...

1 poezii, 0 proze

daniel nitulescuDN

daniel nitulescu

AutorAtelier

2 poezii, 0 proze

Margareta Cemârtan-SpânuMC

Margareta Cemârtan-Spânu

AutorClasic

Margareta Cemârtan s-a năsut în 1942 la 19 noiembrie, la Mihăilenii Vechi, județul Bălți. În 1949 este deportată în Siberia și se întoarce în satul natal în 1956. În 2002 publică trei eseuri – “Mărul”, “Mustangii” și “Lupii”, iar în 2006 “Lupii (Amintiri din copilărie)”. Grigore Vieru: ”Margareta Cemârtan-Spânu este una din victimele criminalului regim stalinist. Iar tragicul ei destin reprezintă imaginea dramei întregii Basarabii. Întâlnim în “Amintiri din copilărie” care sunt o față opusă luminoasei copilării descrisă de Creangă, pagini tulburătoare pe care le putea așterne pe hârtie numai un suflet ale cărui frumusețe și puritate au fost adânc rănite în copilărie și adolescență.” Margareta Cemârtan-Spânu a fost deportată la 7 iulie 1949, în cadrul operațiunii secrete „IUG”, desfășurată de autoritățile sovietice. Pentru că nu avea mamă, a fost deportată împreună cu bunica, tatăl și fratele ei. În acea perioadă avea 6 ani și jumătate. Au fost urcați cu toții în mașini militare, în...

0 poezii, 0 proze

[deformată]

de Daniel Dăian

ruptă după bunul plac al stăpânitorului poezia din piatră seacă este aruncată în față ca un cer senin de unde toată seriozitatea mea se îneacă într-un pahar cu apă iubito știu că am gust de stătut...

PoezieAtelier

percepție deformată

de Liviu-Ioan Muresan

creierul bocanc șerpi minusculi ca două șireturi otrăvitoare în barul acesta e gratis percepția bărbile scurgînd grăsimea planete de dincolo hai să ne lustruim bocancii cu planetele mici ordinele nu...

PoezieAtelier

Vant

de Victor Geopa

Vântul fredonează grosolan romanța desuetă Oricum deformată de pickup-ul zgâriat. Vântul răscolește cenușa învechită, Deja absorbită de fiecare por- De fiecare por al pielii care copertează Bibliile...

PoezieAtelier

E proastă iubirea

de Lorena Popa

Prostia în lume se-ntinde ușor De toți deformată în ceea ce știm; Ce naște iubirea, dar nimeni nu vede… Ce spune iubirea, dar nimeni nu crede… Chiar dacă un sens este unic mereu, Chiar dacă există un...

PoezieAtelier

Din proprii ochi...

de iscru adrian

Te consideri victima eului revelat drept altul de oglindă ...deformată oglindă în care privești ca și cum ți-ai dori alt chip decît chipul tău ...oglindire inversă din care îți privești privirea și...

PoezieAtelier

E proasta iubirea

de Popa Lorena

Prostia in lume se-ntinde usor, De toti deformata in ceea ce stim Ca naste iubirea, dar nimeni nu vede... Ca spune iubirea, dar nimeni nu crede... Chiar daca un sens este unic mereu, Chiar daca...

PoezieAtelier

Cu altă ocazie

de marius nițov

gustul amar nu persistă mult dar intră în inimă ca lumea asta deformată în câteva boabe de struguri pe o tavă argintie descopăr ceva dintr-o atracție inepuizabilă până una-alta e o alternanță un...

PoezieAtelier

o părere...

de Dumitru Sava

cred că poezia e un fel de malformație apărută când unii cu inima deformată ca o liră de dor au început să lirească când și alții dar cu inima normală încearcă nu fac decât să poiezească prin capcane...

Atelier

da da incercari

de anima

Iata m-am regasit in hartii nici macar lucioase frumos mirositoare a amintiri sunt tot eu ciudat deformata prin dragoste furie, alunecari pe gheata in strada sau morti de zahar in culori de ciocolata...

Atelier

pinguinii. legănatul lor

de dan mihuț

un gust acru, înghit în sec ore întregi gresia caldă deformată de ochiul oval scrumierele pline, ușa care scârțîie la fiecare apropiere și bucuria mea se umflă, o gogoașă cu marginile arse din...

PoezieAtelier

Sunt

de Gabriel Nita

Imi las palma sa se odihneasca in apa, ii mangai cu degetele nisipul fragil de pe margini, vad undele spargandu-se de pielea mea ciudat alungita, deformata, ii simt raceala si transparenta, sorb...

PoezieAtelier

Povestire

de Andrei Dumitrescu

Ca o omida de secunda zdrobind timpul in cercurile sale cu o mie de picioare dar tot tarandu-se pe sub aripile gata sa ii rasara din moarte, Undeva pe marginea drumului zace sufletul unui comis...

PoezieAtelier

Elogiu unei umbre

de Ioana Gegiuc Lungu

Iti privesc umbra. E, dupa cum s-ar spune, imaginea ta, deformata, alungita, cazuta la picioarele tale. Intind mainile spre tine si brusc le privesc umbra. Si mainile mele sunt mai mari. Dar in...

ProzăAtelier

condiția împlinirii

de matei ghigiu

timpul cu așchiile împrăștiate leii uzi de atâta goană vioara orbului decăzută la rangul de exponat sunt atâtea filtre prin care întâmplările noastre se văd mai opace tu mă privești încântată imi...

PoezieAtelier

In amintirea unui om...de zapada

de diana chindris

Am iubit orbeste,prosteste dar cu totul intaiul om de zapada, figurina nefericita chinuita de copii unui vecin. Ochii de carbuni, nu puteau sa ma cuprinda, gura deformata din bomboane mentolate nu...

PoezieAtelier

Cafeaua din vas, băută în afara vasului

de Iurie Burlacu

Și inima mea își începea demararea lentă și neînchipuit de convulsivă, cu palpitații și multe de felul acesta, încît eu trăiam cu frica între dinți: nu cumva sîngele meu să-și ia o direcție inversă...

ProzăAtelier

Ruina unei utopii

de Mircea Cărtărescu

întotdeauna, în perioada ireală a sărbătorilor, cînd mă scol foarte devreme și geamurile sînt înghețate pînă sus, și prin sticla lor deformată ninge înverșunat și strîmb, și cînd stau încă năuc în...

ProzăClasic