Poezie
str. Teiul Doamnei
1 min lectură·
Mediu
ne-am întâlnit în șoapta orașului,
deasupra unui tei ce adormea
câinii vagabonzi
peștii rămași înotau prin lapte, cineva
frământa pereții caselor
cu mâna plină de miere,
iar ochii mei
plângeau de fericire.
în loc de pietre,
dintr-o lalea ruptă timpuriu
aprindeai lumină
iar ochii tăi nu-mi cereau nimic
și de-asta am vrut să îi sărut.
noaptea
ne-nvelea
cu o blană de felină
ca un blestem de mamă,
întreaga lume
era acest animal care alerga cu sute de labe prin noi,
dar eu îi căutam obsesiv pântecul
în care plănuiam să-nchid
ceva din mine
când câinii abia se dezmorțeau
la trezire.
031.073
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zburlea Ariana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Zburlea Ariana. “str. Teiul Doamnei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14183797/str-teiul-doamneiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
”peștii rămași înotau prin lapte”, cineva
”frământa pereții caselor
cu mâna plină de miere”,
iar ochii mei
plângeau de fericire.”
Ai multă poezie adevărată în text, am evidențiat numai un citat, cu emfază, sper să nu te supere sublinierea cu ceea ce mi-a plăcut, e deosebită și imaginea animalului care alerga ”cu sute de labe prin noi”, apoi imaginea pântecului, în care se ascunde ceva, este deosebit tot, las stea.
Ca sugestie, poți încerca să creezi un alt text, din acesta, lățind discursul, adică cumva lungind sau lățind fraza mai înspre prozopoem... Ar da foarte fain să fii mai explicită, dar să nu pierzi nici poemul acesta...
Succes și pe mai departe!