Poezie

Testament fără sfîrșit

Pentru orbi

1 min lectură·22 mai 2017

Mediu

Tristețea mea chemase ploaia

Dar nici unul dintre ei nu știa...

Și stăteau singuri, tare singuri

Dincolo de ferestre, bîjbîind

Dimpreună cu întunericul –

Iar acesta le vorbea mereu,

Dar nimeni nu înțelegea.

Urma să-i înghită ploaia

Doar frigul de sub gene,

Cînd lacrimile se uscau.

Dar ploii îi era lehamite.

Timpul trecu de mult,

Și tot se întrebau:

Oare mai există ceva dincolo de cer?

Luminile agitate din pumnii de ceară

Nu-i trezeau din visul mincinos!

Nu realizați cît de singuri sunteți

Cînd pașteți pe un cîmp-miraj,

Cînd pur și simplu, existați,

Dar rămîneți străini pentru Lume.

Vă admir buzele cînd susțineți profund

Cum marea e a voastră, și aerul, și nopțile,

Boltă unduitoare a negării singurătății...

Detest curajul de a privi un surîs în oglindă,

Frumusețe mesianică ați putea întrezări

Dar nu vedeți singurătatea cum zîmbește?

Nu voi cuteza a mai rîde împreună cu voi

În timp ce gîndurile se topesc

Precum carnea de război,

N-am de gînd să vă zgudui cu nemiluire soarta

Într-un colț nevăzut și-amar stau și vă spun

Dar, mereu-mereu, singurul drum a fost

Singurătatea...

001.976

Zburlea Ariana. “Testament fără sfîrșit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14107626/testament-fara-sfirsit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.