Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sufletul meu nu mai încape în mine

1 min lectură·
Mediu
demult a fost o împărăție a iubirii
trupurile se zideau
înlăuntrul trupurilor
și-n fiecare dintre noi strălucea un miez de pasăre
oamenii se iubeau până la sfârșit
un lucru știu sigur
că întotdeauna inimile desăvârșesc dragostea
tu încă nu mă atingi
și sângele meu transpiră în cerul gurii
devine alb-cenușiu ca o zăpadă ce topește
urmele lăsate înainte să se întunece
pruncul ce crește în femeie din oasele ei
îi citește în taină fiecare psalm rămas veșnic nescris pe masa de lucru
lacrimile mamei seamănă cu ceva dulce
dacă cumva adormi să poți visa îngeri
căci ei trăiesc așa de aproape de singurătatea noastră
o sărută când nu-i vedem
și durerea se desface de pulpa întunericului
of, eu nu știu să scriu
cuvintele mele îmi mor înainte să le pot rosti
ascunse într-un colț prăfuit de carte
ca în cel mai bun rai inventat vreodată de ochiul unui poet.
Photo source: Pinterest
052312
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
152
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Sufletul meu nu mai încape în mine .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14177898/sufletul-meu-nu-mai-incape-in-mine

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@leonard-ancutaLA
Distincție acordată
Leonard Ancuta
ultima strofă, dar mai mult vad si asumarea din ea. stim si de faopt nu stim, parerea mea că dacă nu e talent, geniu sau mai mult, ca se poate exista si maiu mult, orice pregatire nu face fata la inzestrare. incearca sa fii mai putin patetica, cred ca ti-ar sta mai bine putin mai zburlita.
0
@emilian-licanEL
Distincție acordată
Emilian Lican
Femeia care iubește din oasele ei copilul îl crește...
Foarte bine!
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Leonard,

mulțumesc mult pentru încurajarea onestă, am să lucrez la acest lucru. Apreciez enorm feedback-ul tău. Așa este, cât trăim învățăm, lucrăm, ne șlefuim dar uneori avem și nevoie să fim șlefuiți de cei cu experiență. Respir lângă un poet ca lângă trunchiul unui copac, cu admirație și înfiorare. Iubesc misterul și sper ca într-o zi să pot scrie cu adevărat așa cum îmi doresc.

Emilian,

mă bucură enorm tabloul cuvintelor tale.

Cu drag și gânduri luminoase,
Antonia.
0
@gabriel-nicolae-mihailaGM
Distincție acordată
când știi unde e locul din inimă unde înmugurește iubirea, poți construi așa. Ai un stil aparte, de aceea și revin la poezia ta, pentru delicatețe, pentru imaginile construite de mâinile unei femei care simte și care știe cum să se facă auzită prin scris. Mai trec. Mi-a plăcut!
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Mulțumesc din suflet pentru cuvintele luminoase dăruite.
Stelele ard pe cer și-n sâmburii lor înmugurește poezia.

Cu gratitudine.
0