Poezie
Te rog, Doamne, nu mai scrie în zori
2 min lectură·
Mediu
Înger, îngerașul meu,
câteodată îmi vine să dărâm pereții ăștia invizibili cu mâinile goale. Nu mai am nimic, cavități îngropate în doliu, pământ mușcat și risipit peste toți ochii ce au orbit lumea asta.
Aștept ploaia de lumină, gânduri înghițite care trec dintr-un om în altul, generații la rând. O fiară ce mușcă din toți și nu are niciodată pântecul sătul.
Am ațipit puțin. Se făcea că aveam un cățel și mi-a fugit din brațe alergând către subsolul unei clădiri splendide, cerul nesfârșit ca o oglindă strălucea în soare. Într-o secundă, ceasul de veghe al îngerului s-a oprit, oglinda s-a spart
iar milioane de cioburi ucigașe
se împrăștiau peste clădire, cu oamenii în ea și cățelul meu prins înăuntru. Am plâns pentru toți, că nu mai era nimeni să poată fi salvat. Am plâns pentru mine că am rămas acolo, vie în durere.
Oamenii să își privească sufletul, să-l atingă, să știe că e real, răstignit într-un colț de Golgotă plutitor deasupra unei Panthalassa a lacrimilor și este teribil de însetat. Sufletul îngrădit în stele versus suflul cenușii
seamănă cu întunericul, împarte aceeași inimă ca doi siamezi ce nu pot trăi nici împreună, nici separați.
Apoi m-am trezit și am intrat în camera copilului meu privindu-l ce dulce dormea.
051.632
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 209
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Te rog, Doamne, nu mai scrie în zori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14170071/te-rog-doamne-nu-mai-scrie-in-zoriComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ZADomnule Ilie,
Vă mulțumesc nespus pentru lumina pe care ați aprins-o. Apreciez nespus. Cuvintele pot salva: o rugăciune, un gând bun se duce cu viteza luminii la cei ce au nevoie. Uneori simt această lume ca un Titanic, se scufundă iar eu nu pot decât să scriu, că altceva mai bun nu știu să fac.
Vă mulțumesc nespus pentru lumina pe care ați aprins-o. Apreciez nespus. Cuvintele pot salva: o rugăciune, un gând bun se duce cu viteza luminii la cei ce au nevoie. Uneori simt această lume ca un Titanic, se scufundă iar eu nu pot decât să scriu, că altceva mai bun nu știu să fac.
0
LADistincție acordată
Nu stiu ce sa zic. Ai o srmsibilitate ca m ar pune pe gânduri , pe drumuri, parca imi vine sa pacatuiesc. La ce scrii, desi stii ca nu sr cuvinr, as zice multe. Te indragesc de la distanta si las aici o lumina.
0
OADistincție acordată
credință, îngrijorare, totul din adâncul sufletului pentru o viață care să nu mai fie răstignită, ci liniștea ei să se pogoare asupra tuturor!
un ton de blândețe, o rugă abia șoptită lasă aici o poezie aparte!
un ton de blândețe, o rugă abia șoptită lasă aici o poezie aparte!
0
ZALeonard, Ottilia
Vă mulțumesc până la stele pentru ploaia de lumină. (Mai sus am scris “aștept ploaia de lumină”, am cerut și mi s-a dat).
Cu imensă gratitudine,
Antonia
Vă mulțumesc până la stele pentru ploaia de lumină. (Mai sus am scris “aștept ploaia de lumină”, am cerut și mi s-a dat).
Cu imensă gratitudine,
Antonia
0
și totuși omul acesta nu condamnă, ci roagă. ăsta este destinul umilinței născute din iubire.
ce poate fi mai profund decât această iertare și împăcare și această rugă?
tot coșmarul este, dar se leapădă omul de acesta făcând să pară ireal.
pentru că acolo este motivul pentru care luptă, pentru care trebuie să fie treaz: copilul său.
multă jale pentru un om
respect pentru că nu este supus îndoielii
ofer o îmbrățișare, sinceră, momentului.