Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

jumătatea mea deszăpezită

1 min lectură·
Mediu
ne lăsăm dragostea să ne soarbă în aglomerație,
ne desprindem de umbre,
în metrouri,
pe străzi.
Suntem tandri și sfidători pe unde rătăcim,
pe unde lăsăm
un colț de lumină și câteva bucățele de pâine
nimeni nu va veni în urma noastră să ne ungă rănile.
O parte din trupul meu este
crestat în marginea oglinzii. Ochii tăi mă văd
până unde coboară întunericul,
până unde zăpada atinge
acea goliciune adâncă de care se prind cuvintele
și vidul acestei vieți.
Dar eu pornesc pe acest drum lung
îți întind mâna în singurătate
îți întind frigul și ploaia,
ca într-o promisiune sfântă.
045
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
101
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “jumătatea mea deszăpezită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14102675/jumatatea-mea-deszapezita

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Te plimbi printre “oglinzile” puse de tine pentru a supraveghea iubirea, care-și ornează “goliciunea adâncă” cu “cuvinte”, și o umple cu fiori puzderie și astfel golul devine o “aglomerație”, în care eroticul este înghesuit alături de emoții, afecte și sentimente, și care, totuși, nu are nimic dintr-o promiscuitate.
0
@silvia-goteanschiiSG
Distincție acordată
ce e sfânt, e mai mult decât dragoste, cred că nu există un cuvânt potrivit pentru a spune asta

dar până la promisiune, e un text promițător, din punctul meu de vedere :)

Imaginea aceasta e minunată:
Suntem tandri și sfidători pe unde rătăcim,
pe unde lăsăm
un colț de lumină și câteva bucățele de pâine

sau:
îți întind mâna în singurătate
îți întind frigul și ploaia,
ca într-o promisiune sfântă.

Titlul este inspirat, însă parcă nepotrivit aici
dar e doar o părere, mă pot înșela, deși l-am citit de cîteva ori, cum obișnuiesc de obicei și numai după aia îndrăznesc să vin cu opinii, chiar dacă există acel - până unde zăpada atinge
e un pic ambiguu

succes !

să nu uit, cel mai mult mi-a plăcut ce am scris în titlul acestui comentariu
0
@dorin-cozanDC
Distincție acordată
dorin cozan
Dacă ar fi să subliniez cu roșu ceea ce m-a făcut să-mi ridic pălărioara în fața acestui text, doamnă A., ar fi:
"tandri și sfidători"
"Ochii tăi mă văd până unde coboară întunericul"
"vidul acestei vieți"
"îți întind mâna în singurătate...ca într-o promisiune sfântă".

Am simțit, citind, ceva din numinosul de care vorbea R. Otto. Ceea ce poate deveni o marcă poetică, dacă nu e deja.
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Eugenia, Răzvan, Silvia, Dorin
vă mulțumesc din suflet pentru că adus lumină cuvintelor mele. Inima mea e plină de recunoștință.
0