Aerial silk

Felicitări pentru premiu, Antonia! Nu am participat, activ, la acest concurs, însă am urmărit îndeaproape.

Un semn de apreciere și organizatorilor, care au depus o muncă titanică, pe tot parcursul derulării fiecărei etape a competiției!

Iulia,
mulțumesc pentru semn și oprire.


Dan,
interesant e că așa am pățit și eu cu poemul tău: "Concert pentru bangladesh" i-am dat puțin sub 8 (prima oară l-am citit la rece, apoi m-am încălzit) și mi-a părut rău, pentru că mi-am dat seama că îmi place foarte mult și că am fost oarecum nedreaptă. Cred că în poezie e ca și-n dragoste: există poeme care plac la prima vedere, altele la mai multe vederi și chiar poți să ajungi să nu te mai saturi.

p.s. mulțumesc pentru stea (textul a suferit mici intervenții ici colo)

mulțumesc din suflet pentru ești aproape de ceea ce scriu; pentru mine este cea mai mare bucurie,
poate că de multe ori cuvintele sunt prea mici pentru a îndesa în ele toată emoția pe care vreau s-o transmit și încă mai am de crescut (mă simt atât de mică în comparație cu voi, cei pe care-i citesc);

mulțumesc fiindcă ești alături de cei care văd dincolo de cuvinte și pășesc pe tărâmul viu al poeziei.

cu gratitudine,
Antonia

eu unul v-am notat cu 5, fiindcă n-am putut trece peste inadecvarea titlului, în opinia mea, o fiță oarecare, ce-are a face acrobația aeriană cu restul administrației locale; peste truismele, inconsecvența stilistică și metaforele ratate din prima strofă; peste inabilitățile tehnice gen "că-n [părul] ei alb împletit au mai rămas câteva fire [de păr]" - altfel spus, în păr au rămas fire de păr, sau "îngerii umblau desculți pe noroi" (în română - prin noroi - aici, desigur, puteți invoca mersul [pe] apă, iar eu v-aș întreba ce relevanță mai au în cazul ăsta încălțările sau absența lor); peste ingenuitatea prost mimată, eșuată-n formule școlărești gen "părul meu se făcea tot mai drept ca al bunicii", "plângea și printre lacrimi"; peste detaliile complet nerelevante și stufoșenia greoaie a construcțiilor gen "de culoarea florii în care soarele s-a ascuns pentru veșnicie" [negre], peste clișeele bacoviene de genul "ferestrele miroseau a ploaie" sau rețetele excesiv verificate (i.e. fumate) cu Dumnezeu, îngeri și sfinți, peste asonanța "cruce rece", cacofonia "dacă_cerul" și cele 2 diacritice lipsă sau puse greșit, corectate ulterior sau nu (Soptești, îndrâzneai), peste mult prea vizibilul efort al poetizării, în cursul căruia vă prăbușiți epuizată fie în autocontradicție, ca în "Nu-ți păsa dacă... cerul se făcea negru" versus "Dacă îndrâzneai să deschizi ochii", fie în autoadorație (poate eram chiar ea)
la plusuri, reținusem o doză bună de sinceritate, alături de versul "păsările cădeau de pe sforile lor", deși aveam impresia că l-am mai întâlnit undeva
din păcate, la recitire am găsit un detaliu care m-a îndepărtat definitiv de poemul dvs, l-aș numi sinceritatea cusută cu ață albă sau autenticul atent prefabricat


textul premiat:

"Bunica stătea în fața casei cu poze în mână
plângea și printre lacrimi
mi-a spus că
Dumnezeu are un loc preferat pentru singurătate."



textul repostat:

"Stăteam în fața casei cu poze în mână, poarta era deschisă
dar nu intra nimeni
plângeam și printre lacrimi am înțeles că
Dumnezeu are un loc preferat pentru singurătate."

Mi-ar fi plăcut să empatizez cu autoarea prin intermediul poemului ei, mai ales că în urmă cu o săptămînă am trecut și eu printr-o experiență foarte tristă în familie. Din păcate nu am reușit, textul mi s-a părut patetic, deși e construit cu migală. Radu a reușit să argumenteze mai bine, eu n-aș avea răbdarea lui. Și da, versul cu păsările salvează poemul, chiar dacă am avut și eu un sentiment de deja vu.
Cu toate acestea, consider că autoarea are potențial și talent și aștept de la ea poeme frumoase pe care abia aștept să le citesc.

cu scuze pentru deranj,
anton

Domnule Ștefănescu,

înțeleg remarcile și criticile dvs. cu privire la textul meu (absolut de luat în considerare pentru următoarele tentative de scris). N-am dorit să impresionez pe nimeni, iar modificările pe care le-am realizat, au fost numai pentru a sublinia asemănarea și de ce nu contopirea/suprapunerea în vis a celor două suflete: a nepoatei și a bunicii; la finalul poemului am dorit mai mult să empatizez cu ea, de aceea am schimbat acele câteva versuri: nu e nimic fake, dacă asta sugerează textul, îmi pare rău.

Vă mulțumesc Domnule Radu Ștefănescu,
m-a bucurat comentariul dvs. (chiar dacă nu e de bine),
vă citesc,
AZ

Domnule Liviu Nanu,

mulțumesc pentru oprire și semn.
cu gratitudine,
AZ