Bypass

Un poem plăcut, un poem care mi-a provocat melancolie (nimic grav - am sunat la Salvare). Foarte frumos aici: "cel mai greu vis e atunci/când închid ochii/(...)e atât de liniște că îți pot asculta bătăile inimii încălzind tot ceea ce a rămas rece în patul meu". O "operație" reușită, poemul, în opinia mea!
De bine,
Cătălin

între timp am mai adăugat ceva

mulțumesc pentru oprire, semn, intrevenție
(cu inima nu e de glumit)
mă bucur că am avut prim ajutor din partea ta,

cu recunoștință,
Antonia

Singurătatea dezlipește liniștea de pe pereți și o pliază peste intimitate, unde interacționează cu gândurile specializate în a exprima solitudinea, care are alergie față de social și societate, primind lumină suficientă pentru a proiecta gândurile în lumea fascinantă a cărților.
Parcă nimic nu poate să doară mai mult decât niște lacrimi traumatizate, trântite de colțul ascuțit al unei realități contondente.

ca întotdeauna,
mulțumesc pentru analiza excelentă a textului,

cu gratitudine,
Antonia