Zareh Ara

Încrederea sinceră este ajutorul cel mai de preț pe care cineva îl poate oferi unui artist la început de drum, fiindcă în acel moment cel mai greu lucru de atins este încrederea în propriile tale forțe. Mai ales că singurătatea este un blestem de care nimeni nu va putea scăpa niciodată.

Cu respect și prietenie,
zareh

Exercițiile astea ale tale ar trebui concluzionate într-o proză seriosă. Textul mi-a plăcut foarte mult dar mergi mai departe și povestește... ai atâtea de zis și se vede că penelul îți merge. Stilul te prinde și s-ar putea să ai surpriza să descoperi că poți scrie proză la fel de ușor și bine cum faci cu poezia.
Dă-i bătaie frate că e păcat!

Pentru mine Andreea e cel mai talentat poet de pe site. Saltul pe care l-a realizat în ultimii 2 ani de zile e imens... și având în considerare vârsta ei, dacă continuă să aibe încredere în ea și să scrie lipsită de orice fel de prejudecată va ajunge departe.
Gelu are ochi buni! Felicitări Andreea!

Eu n-am înțeles de ce bat clopotele Ancuțo atât de lent. Ar trebui o sărbătoare pe acolo să se audă până-n Bucale. Trage de ele cu putere bre... :)

Tot ce-ți dorești! :)

Și vă mai spun sincer că ceasul AGONIA . RO arată cu 13 minute înainte. Ghinion, au ba? Hahaha!

Eu am râs aproape cu lacrimi pentru că ai atins multe adevăruri. Cred că se pot scrie o mulțime de lucruri despre numita dependență de poezie.ro. Pana mea... e 6.05 dimineața și stau ca un dement să citesc texte. Hahaha! Hai să zic că am argumentul că mi-era chiar dor de limba română după vara asta petrecută prin alte zone de pe glob și îmi era dor de prieteni care m-au ținut până la ora asta treaz... însă totuși... hehehe... e cazul să mă culc.

Acuma sincer să fiu nu mă pricep dacă are sau nu prea multe genitive. De altfel pe mine nici nu mă interesează chestia asta. :) Există pe aici destui erudiți buni la disecat și foarte bine că o fac.
Eu am să spun doar că e un poem deosebit. Da, n-am spart gura târgului. Nici nu trebuie.
Felicitări!

Well... ceva din ultimul tău poem nu m-a convins așa că am început să citesc cele mai recente scrieri ale tale. Mă opresc acum la acesta pe care vreau să-l remarc. Mi-a plăcut cel mai mult din scrierile tale din ultima lună.
E sincer, personal și asta îl face mult mai real pentru mine. De altfel una din probleme este granița între ceea ce ne închipuim scriind și ceea ce este de fapt în noi. Dar cred că aici aș începe o discuție prea lungă și aș devia de la text.
Las un semn pentru o recitire viitoare a textelor tale.

Hai că m-ai amuzat flăcăule!
Preferata mea rămâne III... (poate știi tu de ce) și la ceva distanță IV.
Bine, singura problemă e să nu rămâi fără curent... mă înțelegi?

Iaca vin și eu cu urările de bine, de casă cât mai de piatră.
Să fiți fericiți dragilor! Bravo vouă!

Pe Paul Vinicius merită să-l asculți recitând în anumite momente... undeva când toată lumea râde în jur și el vorbește parcă singur... doar tu știi că îl asculți.
Paul ca și Călin Angelescu fac parte dintr-o generație aproape uitată.
Câteodată mi-e dor să-i ascult așa cum i-am prins.
O bere pentru tine Paul și o stea pentru eseul lui Bogdan.

Măi ce vă mai place să polemizați... că dacă n-aveți cu cine începeți între voi... așa ca să se mențină ridicată adrenalina. :) Eh, hai să ne distrăm atunci în explicații, că asta tot așteptați.

1. Nici eu nu m-am simțit obligat să disec acest text \"fain de tot\", tocmai pentru că în fața lui rămâne doar să te apleci pentru a-l cinsti. Însă mi-am permis să-mi marchez trecerea și pentru a-l păstra în acest fel în baza mea de date la comentarii și pentru că nimic nu este mai plăcut aici decât să primești comentarii, indiferent cât de deștepte sunt acestea. Dacă Matei nu și-ar dori să fie citit și comentat n-ar mai posta aici. Nu stau eu să-i dau lecții de poezie prin analize critice, și sunt convins că nici el nu are nevoie. Comentariul meu era abia al doilea și cum doar Andreea se încumetase să lase câteva cuvinte, mi-am permis și eu să-l aduc mai mult în fața cititorilor. (doar știți, mai multe comentarii, mai multe vizionări... la unele texte autorul e primul care comentează și nimeni nu zice nimic, chiar dacă încalcă regulamentul)

Dar nu asta era de fapt problema... dacă ai reacționa la fel Radule cu toate comentariile de acest gen... aș mai înțelege, dar tu intervii acolo unde te interesează... și te interesa de fapt:

2. te-ai ofticat că am atras atenția asupra unei greșeli, care venea din obraz nu din altceva... fiindcă toți editorii știu cine este Matei și cu toate astea au preferat să-i tot aprobe poemele chiar și la 2 luni de la revenirea sa pe site.
Orice membru ar fi putut să atragă atenția... nu neapărat doar un fost editor. S-a întâmplat ca după citirea acestui poem să mă uit pe pagina sa personală și astfel am văzut nivelul 0, m-a pufnit râsul și am menționat acest lucru în comentariul meu.
Dacă v-ar fi atras atenția un membru oarecare n-ai fi sărit nici tu nici Bogdan... sau cine știe... însă ca venind din partea unui fost editor, și încă unul care nu s-a despărțit de jocul vostru în cele mai bune auspicii... imediat l-ați interpretat. Dacă urecheala mea era greșită aș fi acceptat atacul lui Bogdan la adresa mea... așa însă e complet gratuit... caracteristic modului în care a înțeles el întotdeauna ideea de prietenie.
Refuzul meu de a mai face parte din colectivul editorilor s-a datorat tocmai acestei lipse de respect la adresa valorilor (ca și în acest caz de altfel) și a celor ce vă ajută. Sper că n-ai uitat Radule cum mi-ai mulțumit după un an și jumătate de ajutor pe care ți l-am dat. Uiți câteodată că editorii sunt și ei oameni, pot greși, pot veni cu idei care să nu-ți convină, nu sunt roboți care trebuie să stea smirnă în fața ideilor tale, în fața unor reguli pe care și tu le încalci uneori. Și nu e singura palmă pe care mi-ai dat-o... ai mai dat și la alții... Dar puteți să mă mușcați cât vreți cu fotbal, cu antrenor, puteți să mă luați la mișto și să spuneți ce vreți despre mine... vă cunosc prea bine ca să-mi fac probleme. Nu mai pun la inimă de mult atacurile voastre.
Acum însă m-ați provocat și v-am răspuns sincer... poate citesc și alții și judecă. Puteați să vă simțiți și fără tămbălău, fără a mă pune pe mine la zid, pentru a îndrepta după 2 luni jenanta poziție ca poemele unuia din cei mai buni poeți de pe site să treacă mai întâi prin mâna unui editor... mai ales că scăderea nivelului a fost pentru retragere de pe site, nu din motive disciplinare. Știam că Matei nu v-ar cere nivel. Dar asta e abordarea voastră preferată.
Așa că Bogdane... decât un jucător ca tine cu două fețe, mai bine că am renunțat la fotbal. Ai de grijă cu gemenii ăia că sunt tot armeni...
Subiectul cu voi e încheiat pentru mine.
O seară plăcută la întâlnire. :)
zareh

Radule, Radule... abia așteptai să-mi zici tu vreo două. :) Nu prea înțeleg cu ce a păcătuit poemul lui Matei ca să începi o polemică aici. Așa că îți urez somn ușor... uite, de la primul comentariu unde m-am delogat și până la ăsta a trecut deja de 3 dimineața. Vorbim altă dată dacă te interesează chiar așa mult de mine.
Fără nici o supărare! :)
zareh

ce să mai zic... fain de tot. Chapeau!

PS: mă pufnește râsul când realizez că cineva trebuie să stea să-ți aprobe textele...

Eu nu le iubesc ca Silvia, dar mi-au plăcut, salutând prezența printre noi a unui autor deja consacrat și care stăpânește bine tastele poemelor sale.
Ultima suflare e creatoare... lanțul nu are sfârșit niciodată.

Eu înțeleg rațiunea de la care a pornit scrierea acestui text, ca și a celorlalte ce au dezbătut aceeași temă. Mi se pare firesc ca la un moment dat anumiți autori de aici să se întrebe... ce înseamnă de fapt și la urma urmei acest loc, apoi să caute raspunsuri. Textul de față e un răspuns al unui autor. Și întotdeauna vor fi astfel de răspunsuri, fiindcă întrebarea apare ca necesară de multe ori. Intrăm aici, ne implicăm, ne împrietenim, ne înjurăm, ne lăudăm, ne criticăm. E simplu de ce... din nevoia de comunicare și din senzația că suntem mai deștepți ca aparținând unei „comunități literare”. Însă trecând peste acest moment stai și analizezi. Îți bați capul să înțelegi de ce sunt la grămadă texte bune și texte slabe, de ce se ataca autorii între ei și de ce fac miștouri unii altora, de ce se laudă sau de ce se pupă în cur unii cu alții, de ce unii pleacă și alții vin și multe altele. Uneori te oftici că nu ești la fel de important ca alții, alteori ești mândru că ești lăudat, ba chiar ai primit și o steluță. Jumătate din comentariile de pe site reprezintă ceea ce ne-am dori noi și ceea ce este, indiferent din ce unghi se privesc lucrurile. Degeaba se joacă farse stupide când este evident de ce disputele sunt mult mai interesante decât textele literare. Fiindcă ne privesc pe toți. Fiindcă se duc lupte de idei, chiar dacă în spatele lor stau sau nu lupte personale. Cea mai cunoscută bătălie rămâne în continuare cea dintre Radu și Costel, și ea va strânge mereu puzderie de vizionări, va fi urmărită cu sufletul la gură, fiindcă sunt doi piloni de susținere. În fața unei rivalități personale există o dispută de principii și idei, ca de altfel în majoritatea certurilor. Orgoliile sunt foarte mari, iar prieteniile nu înseamnă mai nimic. Vorbesc de cele adevărate, nu de cele din interes. Am fost suficient timp în miezul lucrurilor ca să-mi dau seama că până și cele mai legate prietenii de pe site ascund vorbe aruncate pe la spate. Bârfa, oftica, dorința de a ieși în evidență sau de a fi mai bun cu orice preț decât ăla de lângă tine. Se întâmplă în viața de zi cu zi, se întâmplă și aici.
Site-ul este și va fi un loc așa cum îl dorește Radu. Nu îl înteresează calitatea ci cantitatea. De aceea mulți oameni valoroși părăsesc site-ul. Nu îl interesează cine pleacă așa cum nu îl interesează cine vine. Știe foarte bine că mulți au nevoie de un astfel de loc, unde să își pună creațiile față în față cu cititorii, așa că slabi sau buni, din ce în ce site-ul atrage tot mai mulți oameni. Din alt punct de vedere, ca autor te poți dezvolta aici până la un anumit punct. După aia trebuie să zbori. Dacă ai valoare pasul este hârtia sau mai bine zis hârtia aceea care mai e și recunoscută de către forurile de specialitate. Aici rămâne doar dorința de a te intersecta cu anumiți oameni.
Până la urmă site-ul rămâne o experiență, departe de a rămâne o referință în literatură, decât poate prin faptul că au trecut cu tastatura pe aici câțiva autori care pot lăsa ceva prin arta scrisului în istorie. Modul în care a eșuat antologia (voit sau nu) este o copie a modului în care a eșuat păstrarea la cote înalte a valorii (voit sau nu).
Periodic astfel de texte, ca acesta de mai sus, ar fi binevenite căci pun din nou în discuție tema cea mai disputată vreodată aici: calitate sau cantitate? Însă cum bine a spus Claudiu Tosa imediat te plictisești să te mai gândești, să mai analizezi, chiar să și cauți soluții, când știi că decizia aparține unui om și el a luat-o deja. E dreptul lui de a face exact ceea ce dorește cu un bun propriu. Unii însă sunt la început... ei încă mai speră.

Am auzit și eu odată la teveu despre teoria asta, dar n-am citit niciodată niște argumente cât de cât așa că acum e o ocazie foarte bună pentru mine să aflu despre ea. Păcat că ați dat-o în bălării, dar am să trec peste discuțiile inevitabile în astfel de ocazii. Am să zic doar că sunt de acord că nu orice zboară se mănâncă, dar în același timp îmi aduc aminte că până la urmă lumea a trebuit să accepte că pământul e rotund și se plimbă pe lângă soare. Poate că nici Steiner nu era un dement, dar asta o s-o vedem pe lumea ailaltă.

Ca să vezi domle cum o porcărie de text primește atâtea vizionări. Deh... hai să mai fac și eu câteva cu al meu comentariu că poate e mai haios așa și se bucură și femela bărbat Ionela sau Grigore că e \"băgat(ă)\" în seamă.
Să ne crești mare!

Vezi Irinuca... de aia eu nu mă uit în oglindă, pur și simplu mă înfricoșez de ceea ce îmi văd ochii, că știi că sunt urât și am păr mult pe față. Degeaba încerc eu să mi-l dau jos că el crește la loc, așa că mai bine îl las acolo că mă tot plictisesc să fac manevra asta și pe urmă devin somnoros. Iar dacă devin somnoros trebuie să dorm și uite așa se mai duce o zi din viața mea și multe lucruri am făcut din cauză că m-am uitat în blestemata aia de oglindă.
Mai bine dau drumul la teveu si mă uit la un desen animat. Că tot îmbătrânim, fie că așteptăm, fie că nu.

Nah că am deschis și eu site-ul să văd ce mai zice și văd un Pizdet (am copiat titlul cu copy/paste deci vă rog nu mă cenzurați). Îmi șoptise mie o păsărică ceva ceva... hehehe!
Îmi aduc aminte cu plăcere de p..a din Botswana (că regulamentul făcut degeaba de mine și de Radu nu mă lasă să folosesc cuvinte urâte așa că o să pun niște bumbi) și chiar mă gândesc serios să-mi bag niște p..e prin textele mele, că doar și eu viețuiesc într-un cartier frate! Și în fond și la urma urmei, degeaba am luat eu șuturi în cur când am vrut să aprob anumite texte că văz acu șad frumos la textele recomandate și mă bucur foarte.
Totuși mie mi-a plăcut cel mai mult comentariul lu\' Dominique pe care aș ruga-o să-l citească integral, dar numai primele trei paragrafe, cu voce tare să o ascult și eu pe Radio Agonia... că mai rar auzi așa ceva la un radiou.
În rest... numai de bine și ne vedem vineri domnule Vakulovski, care nu ești de fapt aici ci e o domnișoară sau doamnă... mai puțin important că nu știu cine e și nici nu mă interesează!
S-auzăm de bien!