zamfir cristian

În nopțile ce au apus, eu am visat acel răspuns, la pașii grei din viața mea, ce-s calzi, ce-s reci, adesea seci. Prima visare ce am avut, pe buze mi-ai dat un sărut, și mă jucam cu –n

Urlu și tip de nu mai pot , căci încurcat sunt făr' de rost, în mintea mea eu m-am pierdut, ca niciodată până acum. Un simplu sfat nevoie am, să mă ridic și să nu cad, crezând că mă vei

Doamne, nu mă lăsa așa, și spune-mi că în seara grea, va apărea cu un sărut, un dulce alint, un legământ. Nu mă minți și spune-mi clar, că singur nu-s acum în van, și caznele ce le

Iartă-mă că am compromis , tot ce-ai sperat să fie un vis, că nu am privit în viitor, regret acum și îmi e dor. Iartă-mă iubirea mea, că sunt îndrăgostit lulea, indiferent, am fost

Soare apus în soarta vieții, trecut ce acum este generic, prezent în care te privesc doar morții, prieten drag pierdut în întuneric. Cu vorbe dulci anost te strig în noapte. Pe veci născut din

Privind cu dușmănie la tine fară minte, ei ling și apoi ațâță pe cei fără cuvinte . Cum c-ar veni la tine ,cu daruri cu alinte, dar tu ai privit în spate și ți-ai adus aminte. Ești luat în

Noaptea-i aprinsă de a lunii rază, iubirea este a durerii pază. Sclipesc în ceruri săruturi de gheață, în tine am văzut apoi speranță. Neantul pentru noi este feeric, un frasin ce suspină-n

Seară de mai pentru noi doi, uităm de reprosuri, scăpăm de nevoi. Pământul ne atinge, noi ne iubim, privim luna în seară, ne amăgim. Pașii ne poartă , pe alte căi, neafundăm în

În suflet eu sunt putrezit, căci nu doresc ca să te uit, și e nedrept ceea ce-mi ceri, ca să te pierd, ne știind să speri. Nădejdi n-avem , nu mai dorim, și așteptăm ca să

E minunat cum iarna va venii, renașterea în primăvară voi încerca să nu o uit. E minunat cum noaptea va venii, lumina zilei voi încerca să nu o uit. E minunat cum moartea va

Picătură sângerie din paharul de cristal. Puritate în inimă a vechilor druizi, putere în pumn a întronaților titani, învățăminte din cărțile celor drepți. Părți arzânde din

De ce , să vrei să poți să plângi, și să îți dorești parcă să uiți, tu în durere te afunzi. Nu înțeleg ce vrei să zici, poate iubind să poți să pleci. Ce îmi doresc din viața ta? Poate un

Nu am știut de acest defect, crezând că totuși sunt perfect. Nu îmi doream un viitor, și tot speram a nu-mi fi dor. Pașii din seara ce s-a stins, au înghețat parcă în vis. Nu am

Privesc în obscurități profunde. Fantasmă în noapte ce tainic se ascunde. Coșmaruri ce se arată în zare, viclean în adâncuri ce patimi el are. Omoară natura fără de chibzuire, puternic

Plecat să fiu de pe pământ, am coborât și mă frământ. Acum de vreau oare să sper, pe zi ce trece vreau să cer, și îmi doresc ca tot mai mult, privind trecutul să îl uit. Pierdut sunt iar și

Urlete în copacii fără de frunze, păienjeniș de moarte din pânze. Sinistru peisaj de liniște profundă, în umbra lunii e fața ta ce se afundă . Lovitura aripilor tale din cavouri, oase ce –s

Contesă în negru, cititoare în vânturi, primă zeiță, invocând teama, tunet și strigăt, furtuni înghețate, singurul sunet, torturează numele, dând sacrificiul, lumi îngropate, infernale

Gânduri te înconjoară ca vântul, purtând adieri bolnave de vorbe. Privește-ți soarta în treacăt, slăvește-ți trupul în noapte. Soare pierdut apoi în nori, cucerit de măiastra lună, îmbrățișat

Așteptând să fiu hrănit, înăuntrul corpului divin, paraziți ce aduc șfârșitul, ceață ce învăluie lumina, sfântă pierzând în născare. Drept și indulgent privesc, creând un nou