zamfir cristian

Satisface-ți întunecata patimă, căci acolo nu ești numai tu. Ascultă în mijlocul nopții, e timpul țipătului tău. Ești singura bestie peste bestii, privit ești de divinități mereu. Ești singur

O victimă ascunsă în noapte, sărutul rece, căzut anost in gând. Adâncă cale pentru moarte, privind iar trist arhanghelul de plumb. Lacrimă ce imbrățișează aștrii, frumoasă floare , sicriul de

Am fost sacrificat din sânge, prin demonizarea sufletului sfânt. Un crucifix închinat mie, o glorie ridicată de întuneric. Puritate prin spada răului, ce este înălțat spre cer, rușine a

Se vede iar ieșind, pentru a doua oară... Pământul din mare, gingaș înverzit... Cascadele iar cad, vulturul acolo zboară, și năpustind spre ape, ia peștele de solzi

În șoapte disperate privirea te afundă, durerea nesfârșită cei demoni îi încântă. În camera cea stinsă și veșnic nelumească, stingându-se în noapte de șoapta îngerească. Doar ea prințesa

Siluete de întuneric aplecate, Buzele roșii, crude, întunecate. Lună prea stinsă ce zace în neștire, Respirație ce tinde-n amăgire. Un țipăt se aude întârziat în noapte, Atingeri ce amintesc de

Dumnezei, dați-mi puterea, să distrug creștinul dumnezeu. Dați-mi puterea focului, să ard casa domnului. Dați-mi puterea asupra vântului, să strivesc lemnul crucii. Dați-mi negrul sabiei să

Oare să fi avut un vis, și am crezut în paradis? Când buzele n-i s-au unit, să fi visat la nesfârsit? Când noi râdeam despre noi doi, crezând că poate amândoi, jucam cu același

Tu ce-ți dorești să fi în destin? Poate o floare, poate un spin? Azi ia-mă în brațe, vreau să plâng, vreau să te văd ca în alte dăți urând. Ca să privim iar în destin. O sărutare pătimașă

Nu înțeleg ce s-a întâmplat, să-mi fie frică de păcat? Și să nu pot să deslușesc, să nu mai mint, iar să iubesc. În ochii tăi de roua calzi, dorind mereu ca să te scalzi Nu pot să știu de

Când mândru urlă vântul cu mânie iar munții în ceață-s minunați, Pământul pierde-n focuri cu trufie făcând să pară, că totul a-ncetat. Spre nemurire stau trufaș în noapte uitând de gloria ce

Lacrimi din ochi atât de seci, doar lacrimi din ochi... Într-un pahar atât de naiv și rece, ca și cum eu zac aici... Greutatea ființei se înalță, odată și pentru totdeauna... Ferește-te de

În șoapte disperate privirea te afundă, durerea nesfârșită cei demoni îi încântă. În camera cea stinsă și veșnic nelumească, stingându-se în noapte de șoapta îngerească. Doar ea prințesa