Hai să-ți arăt o frunză de libertate,
Dar să te prefaci că o-nțelegi.
Cu o mână să o prinzi avid de pleoape,
Cu cealaltă să încerci să îi vorbești.
S-ar putea să nu vrea s-o săruți,
Dar e
Albastra rugăciune a unui biet nebun
Se-nalță către cer și piere ca un fum.
Sunt lacrimi de osândă prinse în bob de ceară
Și-n scâncete de orgă le cântă vântu-afară.
Îngenuncheata-i voce
- De ce privești spre mine, copile fără țară?
Se-aude din străfunduri un urlet ca de fiară?
Ce ai pierdut, copile, că azi nu mai găsești?
De ce ai plâns atâta, de ce incă jelești?
“- Am să
Y