Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

E•mi•nes•tea

1 min lectură·
Mediu
Uneori la viață
mă gândesc ca la o pungă
cu aripile împiedicate
de niște crengi
Prea des însă
ezit,
ezit să semnez
acest formular
pentru descătușare.
Polițistele aveau picioarele
deschise,
soarele le inspecta
de fum de țigară
arsă de-o ezitare.
Ezit
ezit să semnez.
Aștept – mi-e rușine
să zic – aștept
un parfum
să fuzioneze
cu mine.
Ytra Xamb,
vino să mă iei de la poliție,
mi-e o frică teribilă
să-mi semnez condamnarea la viață
la paradis,
vino să mă tractezi,
epavă printre letargii,
și ezit, Doamne,
să-mi semnez
condamnarea la perfecțiune,
o, Doamne, ezit
și oare de ce?
P.S. Vino, Ytra,
să polizezi ca pe diamante
bucățile de zahăr,
diamante în sângele meu,
să le pui ca rufele la uscat,
stele pe cer,
cerul
gurii,
cerul
vieții mele.
„Pe mine mie redă-mă”.
013168
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
134
Citire
1 min
Versuri
44
Actualizat

Cum sa citezi

Yigru Zeltil. “E•mi•nes•tea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/yigru-zeltil/poezie/13938751/eminestea

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@rotaru-ioan-eduardRE
Rotaru Ioan Eduard
Este singura poezie contemporana care spun ca-mi place cu adevarat !!!.Doar ca mai trebuie putin cizelata spre perfectiune,dar nu ma bag in detaliile astea,nu tin de mine.Ai motivele dumneavoastra pentru fiecare cuvant.
Succes incontinuare
0