acum mazgalesc o hartie cu multe cuvinte goale deoarece ma plictisesc.
vorbesc cu alti oameni deoarece ma plictisesc, unii spun ca alti oameni ii plictisesc, sunt aroganti.
oricine spune ca face
noi oamenii suntem niște semafoare împlântate ici-colo într-o metropolă
unii arată verde
alții arată roșu
depinde doar de cartierul unde am fost împlântați
ideea este că toți arată ca unul
eu
văd zi de zi nebuni pe stradă, născuți în pungi de plastic.
plutesc prin parc, printre mașini, zboară și ei, consideră că asta este viața.
mulți se agață printre crengi, cad la pământ odată cu
consideră că ești o emoție
și ți-e frică de vânt,
într-o cameră fără uși și ferestre.
plutești peste sicriele amorfe,
-cu cearcăne de cofeină-
printre cadavrele de smoală.
ți-e frică de
Tarziu de toamna,
Copacii sufla noi pagini in batistele de mucegai
Luna se oglindeste prin baltile orasului pustiu
Tarziu de toamna
Cearcanele-mi gusta din cafea,
Alerg descult printre
vreau să vă bat pe țoți în cuie pe cer
să ploaie cu sânge
pe stele
universul nu merită mizeria umană
vreau
să-mi hrănesc ura cu trupurile voastre
împuțite
contaminate de
ai fost ca sângele pentru oameni
în vene
acum ești rece
într-un frigider
ochii ți-am pastrat într-un borcan
cu formol
ori de câte ori sunt singur
îi privesc
și îți spun: \"te iubesc\"
Dimineață de toamnă
Nucul din curte era zugrumat cu firele de curent
Tulpina era ca un cadavru vânăt
Coroana era prefăcută din corpuri mutilate
Era uriașă !
Jocul psihadelic din curte
Să
Dorințe
Vom rupe dantela din fusta mamei
și ne vom apuca de cârpit !
avem ce:
natura
sentimentele viețuitoarelor
-și ele au sentimente,sunt ființe inteligente-
mai avem de
Stai întinsă pe spate în iarbă pe pământul rece
cu un pachet de biscuiți în mână
și-l savurezi cu tot ce ai mai bun în tine ca pe un viciu din adolescență
Vântul zdrențuie umbra ce te
întins în odaie pe podelele mâncate de timp
umbra-mi bâjbâie prin cameră după chibrite
să-mi lase un trandafir deasupra capului
și-apoi să zboare prin fereastra spartă
ca un nor de lilieci
vin-o beti finetti
să plutim pe norul din dioxid de carbon
cu două perechi de pedale și cranii între spițe
așează-te pe ghidon,ușor să nu cazi
și aranjează-ți fustița obraznică
să nu oferim
zac lipit ca un tapet pe perete
cu mâinile încătușate în piroanele ruginite
viermi iși scobesc drum prin esofag
cu ochii păliți de agonie
îi las să se scurgă printre degete
în mâncarea
și parcă m-am trezit într-o clinică pe patul transpirat de boală
condamnat să privesc o lumânare
cum se scurge pe macrameul alb de clor
ca măcelul lent ce-mi vâjie în ureche
în această
muște înfig în scobitori și-mi curăț urechile
pline ochii de rinoceri și antilope
ca într-o savană
rătăcită în groapa marianelor
piaptănul în baie se sinucide
că am tuns păpușile
să fac
Noroiul îmi curge pe gât
Gâtul mi-e de lut
Aștept o cană cu apă de izvor
Noroiul îmi curge pe gât
Gâtul mi-e de lut.
Pietre-mi curg din cearcăne
Obrazul mi-e vânăt-sângeriu
Fluturi-mi
eu încă mai cred că omul este tot om
de ce suntem împărțiti?
unii oameni nu sunt considerați oameni
de ce nu? eu îi consider.
Anne Frank credea
că \"încă oamenii sunt buni la inimă\"
iar eu
Eu sunt genul
ce iubește toate fetele
dar nici una nu-i a mea.
-nici n-aș vrea-.
Pentru asta în cuptor le-aș arde
căci -simplu-
le urăsc,
nici una nu e a mea.
Pe toate vă ador
doar că în
Cu ai tăi neuroni de câine,
nervii mi-alergi
în odaia fără bun simț
și jignit,
întrebi de ce ești lăudat.
Tu,iubita mea
miroși urât de tot
și-atunci te plesnesc.
Nu,nu ești tu !
Þi-ai
Vorbești cu mine...
Privesc în gol și aprob,
te ignor.
Mi-arunci o palmă,
te ignor.
Nu-mi mai pasă.
Aripi de fluturi
se scurg din stomac
pe poteca tinereții
în noroi.
Vroiam pe