Poezie
Traumă
1 min lectură·
Mediu
Dimineață de toamnă
Nucul din curte era zugrumat cu firele de curent
Tulpina era ca un cadavru vânăt
Coroana era prefăcută din corpuri mutilate
Era uriașă !
Jocul psihadelic din curte
Să intru întru-un coridor mă obligă
Era o clinică rece
Pereții erau cu noroi
Și curgea apă printre placile de gresie
Erau plini cu mâini fără degete
Vânâte cu oasele despicate
Îmi harțuiau frica
Ușile erau albe
Vopseaua se condensa pe lemn
Mă dezorientau trupurile reci în halate albe
Întinse pe spate în noroi
Cu orbitele pe piept
Fără mâini
Însă mergeam înainte
Pașii se sufocau in ecou
Totul era întunecos in acest orizont
În capăt coridorul se termina într-un alt coridor
Cu două uși uriașe și albe
Cea din dreapta avea un lacăt rupt
Iar cealaltă era prea departe sa îndrăznesc
Prima ușa era greșită doar cum am scos capul afară
Fără frică
Am ajuns la cea din stânga
Afară era doar o toamnâ rece
Fără nimeni
001.913
0