Rotaru Ioan Eduard

Încerc să mai simt, Căpușele-n piele, Viermi în stomac, Senzația picioarelor amputate. Buzele crăpate, De zâmbetul cariat. Însângerat. Degetele înoată, -Veritabile galere- În cleiul din

zac lipit ca un tapet pe perete cu mâinile încătușate în piroanele ruginite viermi iși scobesc drum prin esofag cu ochii păliți de agonie îi las să se scurgă printre degete în mâncarea

Am alergat prin smog Cu orbitele Legate de șireturi, Pentru că tu Martie, Ești haos lucid. Craiasele din basme Știrbe și invalide, Varsă scrum... În ceaiul viitorilor eroi

Când prin firele de păr, Sângele curgea, Orb eram... Căci totul, Albastru se auzea ! Acustic puls. Ochii săi, Icoane în icoană Să-i privesc continuam. Cu mânecile lungi, Și a sa

Pe lângă parc… Singuratic, Priveam coșul de gunoi. Săracul vomită... Aș vomita in locul lui, Dar draga mea muză,mă vei lăsa? În cuprins alt decor, Veșnic altul ! Nostalgic cuget, De ce aș

acum mazgalesc o hartie cu multe cuvinte goale deoarece ma plictisesc. vorbesc cu alti oameni deoarece ma plictisesc, unii spun ca alti oameni ii plictisesc, sunt aroganti. oricine spune ca face

văd zi de zi nebuni pe stradă, născuți în pungi de plastic. plutesc prin parc, printre mașini, zboară și ei, consideră că asta este viața. mulți se agață printre crengi, cad la pământ odată cu

Dorințe Vom rupe dantela din fusta mamei și ne vom apuca de cârpit ! avem ce: natura sentimentele viețuitoarelor -și ele au sentimente,sunt ființe inteligente- mai avem de

cu noroi pe haine și scaieți pe șireturi ne afundăm adânc în lanul de grâu să ascundem alte cadavre cu un caluș în gură și cicatrici pe încheieturi

muște înfig în scobitori și-mi curăț urechile pline ochii de rinoceri și antilope ca într-o savană rătăcită în groapa marianelor piaptănul în baie se sinucide că am tuns păpușile să fac

Vorbești cu mine... Privesc în gol și aprob, te ignor. Mi-arunci o palmă, te ignor. Nu-mi mai pasă. Aripi de fluturi se scurg din stomac pe poteca tinereții în noroi. Vroiam pe

vin-o beti finetti să plutim pe norul din dioxid de carbon cu două perechi de pedale și cranii între spițe așează-te pe ghidon,ușor să nu cazi și aranjează-ți fustița obraznică să nu oferim

întins în odaie pe podelele mâncate de timp umbra-mi bâjbâie prin cameră după chibrite să-mi lase un trandafir deasupra capului și-apoi să zboare prin fereastra spartă ca un nor de lilieci

ai fost ca sângele pentru oameni în vene acum ești rece într-un frigider ochii ți-am pastrat într-un borcan cu formol ori de câte ori sunt singur îi privesc și îți spun: \"te iubesc\"

_______Cu o voce de vioară, _______Începe un cânt, _______Un geamăt târziu _______De toamnă... //////////-I-////////// Cu unghiile strivite... _______în fierărie, _______sub loviturile de

Pe targa ruginită... Și cearșafurile, Pline de urină, Sângele transpiră, Fetusul plânge, N-a auzit de avort, Dar cu sângele pe buze, Plânge... Se îneacă-n sănge, Nu vrea sa

și parcă m-am trezit într-o clinică pe patul transpirat de boală condamnat să privesc o lumânare cum se scurge pe macrameul alb de clor ca măcelul lent ce-mi vâjie în ureche în această

Era ger... Eram,-după cum visam- Un biet înger; Cu aripi de paie, Cu al meu zâmbet ponosit. M-ai lăsat draga mea, Pradă neîncrederii. Corbii pe aripi S-au așezat, Îmi sfâșie

naștere chestii faine viață alte chestii faine moartea chestii...de tot felul.

De ce tu? -chingă de fier- M-atragi în plumb, În izvoara de rugină... În haosul moloz. Nu încetez, -nu azi- Să sper că din adânc, Ea va izbuti, Va curma silința. Ai săi ochii, Sunt ca

poezia este -pentru mine- un scurt moment de visare/revelare,nu un amalgam al figurilor de stil. critici,critică extensiile sentimentelor.Sunt incapabili să critice sentimentele. toți suntem

Ploaia în groapă se scurge, noroiul mă îneacă. Groparii au fugit și nedumerit rămân. Sutienul pe cruce flutură ca o pungă într-un copac uscat.

Noroiul îmi curge pe gât Gâtul mi-e de lut Aștept o cană cu apă de izvor Noroiul îmi curge pe gât Gâtul mi-e de lut. Pietre-mi curg din cearcăne Obrazul mi-e vânăt-sângeriu Fluturi-mi

Tarziu de toamna, Copacii sufla noi pagini in batistele de mucegai Luna se oglindeste prin baltile orasului pustiu Tarziu de toamna Cearcanele-mi gusta din cafea, Alerg descult printre