Încerc să mai simt,
Căpușele-n piele,
Viermi în stomac,
Senzația picioarelor amputate.
Buzele crăpate,
De zâmbetul cariat.
Însângerat.
Degetele înoată,
-Veritabile galere-
În cleiul din
zac lipit ca un tapet pe perete
cu mâinile încătușate în piroanele ruginite
viermi iși scobesc drum prin esofag
cu ochii păliți de agonie
îi las să se scurgă printre degete
în mâncarea
Am alergat prin smog
Cu orbitele
Legate de șireturi,
Pentru că tu Martie,
Ești haos lucid.
Craiasele din basme
Știrbe și invalide,
Varsă scrum...
În ceaiul viitorilor eroi
Când prin firele de păr,
Sângele curgea,
Orb eram...
Căci totul,
Albastru se auzea !
Acustic puls.
Ochii săi,
Icoane în icoană
Să-i privesc continuam.
Cu mânecile lungi,
Și a sa
Pe lângă parc…
Singuratic,
Priveam coșul de gunoi.
Săracul vomită...
Aș vomita in locul lui,
Dar draga mea muză,mă vei lăsa?
În cuprins alt decor,
Veșnic altul !
Nostalgic cuget,
De ce aș
acum mazgalesc o hartie cu multe cuvinte goale deoarece ma plictisesc.
vorbesc cu alti oameni deoarece ma plictisesc, unii spun ca alti oameni ii plictisesc, sunt aroganti.
oricine spune ca face
văd zi de zi nebuni pe stradă, născuți în pungi de plastic.
plutesc prin parc, printre mașini, zboară și ei, consideră că asta este viața.
mulți se agață printre crengi, cad la pământ odată cu
Dorințe
Vom rupe dantela din fusta mamei
și ne vom apuca de cârpit !
avem ce:
natura
sentimentele viețuitoarelor
-și ele au sentimente,sunt ființe inteligente-
mai avem de
muște înfig în scobitori și-mi curăț urechile
pline ochii de rinoceri și antilope
ca într-o savană
rătăcită în groapa marianelor
piaptănul în baie se sinucide
că am tuns păpușile
să fac
Vorbești cu mine...
Privesc în gol și aprob,
te ignor.
Mi-arunci o palmă,
te ignor.
Nu-mi mai pasă.
Aripi de fluturi
se scurg din stomac
pe poteca tinereții
în noroi.
Vroiam pe
vin-o beti finetti
să plutim pe norul din dioxid de carbon
cu două perechi de pedale și cranii între spițe
așează-te pe ghidon,ușor să nu cazi
și aranjează-ți fustița obraznică
să nu oferim
întins în odaie pe podelele mâncate de timp
umbra-mi bâjbâie prin cameră după chibrite
să-mi lase un trandafir deasupra capului
și-apoi să zboare prin fereastra spartă
ca un nor de lilieci
ai fost ca sângele pentru oameni
în vene
acum ești rece
într-un frigider
ochii ți-am pastrat într-un borcan
cu formol
ori de câte ori sunt singur
îi privesc
și îți spun: \"te iubesc\"
_______Cu o voce de vioară,
_______Începe un cânt,
_______Un geamăt târziu
_______De toamnă...
//////////-I-//////////
Cu unghiile strivite...
_______în fierărie,
_______sub loviturile de
Pe targa ruginită...
Și cearșafurile,
Pline de urină,
Sângele transpiră,
Fetusul plânge,
N-a auzit de avort,
Dar cu sângele pe buze,
Plânge...
Se îneacă-n sănge,
Nu vrea sa
și parcă m-am trezit într-o clinică pe patul transpirat de boală
condamnat să privesc o lumânare
cum se scurge pe macrameul alb de clor
ca măcelul lent ce-mi vâjie în ureche
în această
Era ger...
Eram,-după cum visam-
Un biet înger;
Cu aripi de paie,
Cu al meu zâmbet ponosit.
M-ai lăsat draga mea,
Pradă neîncrederii.
Corbii pe aripi
S-au așezat,
Îmi sfâșie
De ce tu? -chingă de fier-
M-atragi în plumb,
În izvoara de rugină...
În haosul moloz.
Nu încetez, -nu azi-
Să sper că din adânc,
Ea va izbuti,
Va curma silința.
Ai săi ochii,
Sunt ca
poezia este -pentru mine- un scurt moment de visare/revelare,nu un amalgam al figurilor de stil.
critici,critică extensiile sentimentelor.Sunt incapabili să critice sentimentele.
toți suntem
Noroiul îmi curge pe gât
Gâtul mi-e de lut
Aștept o cană cu apă de izvor
Noroiul îmi curge pe gât
Gâtul mi-e de lut.
Pietre-mi curg din cearcăne
Obrazul mi-e vânăt-sângeriu
Fluturi-mi
Tarziu de toamna,
Copacii sufla noi pagini in batistele de mucegai
Luna se oglindeste prin baltile orasului pustiu
Tarziu de toamna
Cearcanele-mi gusta din cafea,
Alerg descult printre
RE