xxx

frumos, despre femeia singura care nu se pricepe dar se pricepe pana la urma... m-a amuzat faptul ca tu iti reparai Diamantul cand erai mica. si cate televizoare ti-au cumparat ai tai in urma depanarilor?
Intr-adevar este un altfel de text fata de cele cu care ne-ai invatat. Gasesc un aer rebel, placut care te imbie sa faci la fel.
placut

sex accidental in urma unui semiaccident, totul intr-o forma poetica, dragoste pasiune si altceva mai profund nu avea cum sa fie, sa nu incerci sa ne pacalesti...
interesant si de incercat...
placut

nu te-ai plictisit sa-mi scrii tot numele? comentariul meu este facut la modul cel mai serios, am tinut sa stii asta, eu cand dau stele uit sa fiu ironic...
inca o data felicitari

Alina,
merita da, merita sa scrii inca o parte sau mai multe... imi pare bine ca te-am descoperit, e adevarat, nu eu... ai o dexteritate in a scrie tentant ceva de speriat! E de-ajuns sa citesti o fraza din orice parte a textului si esti ca si prizonier al acestei scrieri. vezi in felul tau lumea(cel putin dupa acest text), asta e clar, am observat si-l ai si pe \"vino-ncoa\'\" la constructie.
de exemplu, ce m-a fascinat: \" Într-o zi, Călin s-a jucat de-a Dumnezeu: a croit lumea după sufletul său ...\" ce sa mai spun acum? e magie curata si textul este plin de asemenea fraze in forta.
Iar spun ca imi place cum ai amestecat luna, cu pixul, cu vise, cu daltile... strasnicile jucarii ale lui Calin...
cum as putea sa nu zic, asa da?
este de citit, zic eu...
cu siguranta voi mai trece

dor? fiecare vers asta spune: mi-e dor de tine/ mama-mi spune ca nu-i binee/, ai legat foarte frumos, parfumul sunetul si culoarea, ca si cand acestea te mai ajutau cumva sa uiti de dor... avertizezi ca mai ai cate un exemplar din fiecare si nu mai poti apoi... ce-o sa faci? o sa vii acasa probabil... trei strofe frumoase ce picteaza dorul, intr-o vara trista. ei... de-abia a inceput vara... e timp de toate.
ne citim

Ioana, ma bucur sa gasesc in sfarsit un text in care \"se da un sol\", eu l-am auzit sa stii, totusi urechea unora nu reuseste sa puna la punct sunetul, sa-l aduca in armonie. gandurile continua sa se izbeasca de mintile voastre intr-un haos tonic. foarte frumos, asteptarile tin loc de identitate, uff, ce text... cred cu tarie ca e unul din cele mai bune ale tale din ultimul timp.
si ce sfarsit... apesi pedala si fie ce-o fi, \"poetul a scris despre el ca despre o spaima...\"
imi pare rau ca nu-ti pot da stea... regulamentu\'...
e un text de citit
clar
incantat

foarte greu de imaginat cum puteti sa faceti poezie din ale mecanici, sunt emotionat cand citesc o astfel de poezie. exista aici un ton de poveste(lin si dulce) folosit pentru a ne hipnotiza si a ne face sa credem ca motorul v8, stereofonia, lichidele si alte cuvinte \"reale\", sunt poezie.
o anumita lejeritate in exprimarea poetica va permite sa faceti poezie din orice.
mi-a placut, si domnul Silisteanu nu este un intrus aici, in acest text, ci parte din el.
incantat,

ia sa vedem... inceputul este o reusita din toate punctele de vedere, o imagine superba, cu sonor cu tot, pe care multi ar dori s-o fi putut realiza.(ma refer la primele trei versuri) am vrut sa le comentez pe urmatoarele trei, dar nu m-am putut opri din citit decat la sfarsit, ce sa spun mai mult? cred ac e de-ajuns, am marturisit totul, deci, curge frumos si are lipici acest text.
felicitari!(despre virgule, n-au rost, lasa-ne sa respiram noi cum vrem fiindca nici cu aerul nu stam bine noi romanii, din ce in ce mai putin...
te citesc

am reusit sa vad si aud cum cade lacrima aceea, te-ai priceput de minune sa descrii. nu te-am mai citit pana acum dar o s-o fac fiindca-mi place ce-am gasit aici. opriti viorile, plec
costin

Lory, ce+as mai putea spune si eu acum dupa atatea comentarii. intr+adevar iti vine bine aceasta haina, versul rimat. ai inceput sa te joci cu rimele, sa ai o dexteritate si nu este usor deloc... mi+a placut foarte mult ultima strofa si mai ales ultimul vers
incantat
Costin

paris-paris/
ce mai inspiratie mi-ai transmis/
:) frumos, da.
trista in capitala capitalelor? nu-mi vine sa cred...
mie asta imi sopteste la ureche aceasta poezioara...
lasa ca trece, unde iesim diseara?
nu de alta dar vreau sa stiu la ce scriere sa m-astept maine...
ne citim

Bianca, iti urmaresc evolutia de ceva vreme de la textul cu delta... si cu pescarii(stii ca ma duc maine la peste?) asa...
ce-am gasit eu aici? un text in care materialitatea omului dispare, ramane doar imaginatia si ea construieste o lume aponderala, a culorilor, a zilelor zimtate, si mai ales a prezentului. Mi-a placut foarte mult ideea de a construi o zi asa cum ti-o doresti si-asa cum si-o doreste el, mai precis a picta. Textul tau are numeroase simboluri si este o pagina de literatura. Pentru ca este intr-adevar un text reusit si increderea mea in el este de nezdruncinat eu iti ofer o steluta pe care o meriti indubitabil.
felicitari, ne citim...

sunt cu capu\'n nori crede-ma ca iubesc...

pablo, poezia ta are cursivitate, si e aerisita, semn ca ai inceput sa scrii bine sau ca te-ai aflat intr-un moment inspirat cand ai conceput-o. poti sa scoti \"second-hand-ul\" ala de acolo si cred eu ca va fi si mai bine...
de fapt acestea sunt versurile care cred eu ca scad din valoarea poeziei:
\"gata să-mi numere rupturile de carne dint trupul meu bătrân
deși nu-i de second-hand chiar nu-i nici reprobabil\"
cum nici un poem nu e perfect si nici nu se cere asa(imi place sa cred ca Nichita avea dreptate), eu consider ca acest text merita insemnat cu o steluta. pentru armonia lui, pentru ca e construit cu inspiratie si pentru ca e scris cu mana sigura. acestea fiind doar cateva din motivele care ma imping sa fac asta. de asemenea mentionez ca finalul este exceptional, denota sinceritate si are o forta remarcabila, atunci cand spui niste cuvinte trebuie sa aibe putere de sugestie sa convinga, iar asta fara sinceritate nu se poate...
felicitari, mai trec...

erata heaven\'s

furtunile in iarba sunt echivalente cu cele intr-un pahar cu apa.stop. ai inceput acest text prin a te alinta, si o faci tot prin procedeeul-poezie in proză. cert e ca textul este bine construit, exista o armonie reusita in el care ne duce la visare... multa sensibilitate gasesc aici cum ne-ai obisnuit in fiecare text pe care vrei sa ni-l arati. Daca textul se termina cu un cuvant frumos, in speta \"fericire\", si mai este si scris asa incat sa-l intelegem noi cat mai bine, inseamna ca nu e totul pierdut, din contra... soarele portocaliu va rasari pe strada ta maritima curand... doar vad ca e furtuna, si tot tine...
ok, gotta go!
frumos

pe mine nu m-a furat dar mi-a placut. textul are o curgere frumoasa, ca o apa... cred ca trebuie sa trec mai des pe la tine... nu am gasit texte sa nu-mi placa...
stima

foarte frumos, mi-a placut. fiecare vers mi se pare ales cu grija ca nu cumva sa se deranjeze unu pe celalalt(inainte de culcare), chiar le percep ca pe niste zale care se leaga una de cealalta intr-un lant frumos.
imi da o senzatie de \"somnoroase pasarele pe la cuiburi se aduna\", momentul de pregatire pentru nani.
si sa nu se mai intample ca zambetul sa uite sarutul data viitoare, te rog, ar fi pacat... sau nu tine de tine?
repet, mi-a placut si mai trec
Costin

ai scris o poezie frumoasa, care imi aminteste(daca uitasem), ce inseamna cu adevarat o relatie intre o femeie si un barbat. despartiri, impacari, plecari, veniri, nu numai atat ci ai reusit sa conturezi foarte bine, sacrificiul, sacrificiul barbatului care iubeste ca un nebun. am impresia ca bat campii, nu sunt un comentator atat de bun cat poate fi aceasta minunatie de text... chestia e ca am simtit-o bine de tot si asta inseamna mult.
iti multumesc pentru acest poem
Costin

domnule Munteanu, vad o schimbare... umor fin de buna calitate intr-un antisonet de zile mari. mai vad o frunte descretita, dupa \"ceasul caintei se arata\", si asta ma face sa ma relaxez...
mi-a placut foarte mult
cu stima