Salbatic frunza tremura prin ramuri,
E prea mult vant, e prea mult praf de stele,
Se-aude timpul lacrimand la geamuri,
Prin umbrele-asternute-n falduri la perdele.
Nu pot sa dorm, ca un copil
Viata-i un sant sapat la margine de drum,in care oamenii arunca,
Gunoaie vechi de amintiri, unde firave ganduri zilnic se incurca,
Se scurge-aici mizeria umana si ape tulburi sapa in
Sa nu-nchizi ochii daca privirile-ti miros a trandafiri,
Si lacrimile-ti stralucesc sub pleoape, ca un dor,
Vor fi speriate zanele iubirii, din pretioasele-amintiri,
Ce strang miresme ofilite, din
priveste-mi doar o clipa ochii si sterge-mi lacrima din ei,
iar vantul nu-l lasa sa-mi fure parfumul florilor de tei,
strange-mi cuvintele in zambet si fa-l scapat prin univers.
sa-nlocuiasca
O culoare, ce înseamnă o culoare când doare
O fâșie din curcubeul răsărit nostalgic pe cer,
O rază de stea strecurată prin vechi coridoare,
O umbră-ntre frunze uitată-n același mister?
O
Am gasit cateva fire albe in sprancene si-am tresarit,
Nu stiam cand aceasta povara se transforma-n ninsoare.
Cand au trecut atatia ani prin care eu m-am ratacit
Si cand am daruit copilariei un
Intre palmele noastre au adormit mangaierile,
Zambete tandre s-au risipit printre perne,
Domina-n incapere ecoul iubirii si tacerile,
Iar la fereastra o lumina din stele se cerne.
Visam cum
A fost o viață ca oricare, trăită-n mod intâmplător,
Cu scurte clipe fericite și-n rest oceane de tristeți,
O punte șubredă-ntre maluri, făcută de-un neștiutor,
Care-a cedat în răsăritul, din
Ma-ngrijoreaza mult, singuratatea unui gand,
Ramas, din toate cate ieri s-au strans,
Sub fruntea mea, pe cineva din vise asteptand,
Si simt cum ochii, de tristetea lui au plans.
Ma-ntreb ce
Cat de cuminte pot sa fiu acum in plina vara,
Cand totul se topeste-n jur sub razele de soare?
Iar locul nu mi-l regasesc, in casa sau afara,
Cu gandul ca-o sa fie bine, nelinistea
La noapte sa nu-mi pleci din vise, ramai cu ele pana-n zori,
Si cand ne vom trezi-n mireasma, minunilor ascunse-n roua,
Sa-ti lasi suvitele-n fereastra, vibrand in sute de culori,
In timp ce
Te-ai stins fara sa-ti simt, iubirea ta de mama
Si mi-am trait copilaria prin mii de lacrimi si taceri,
Am fost al nimanui mereu, si stiu cum se destrama
Un zambet care-a-mugurit, in zorii zilelor
Din nou o noapte fara tine, din nou un vis neimplinit,
In dormitor atatea lucruri, imi amintesc de tot cea fost,
Te vad mereu langa oglinda cu paru-n valuri despletit,
Si toate-mi sunt atat de
Sa nu mai plangi,ce dracu tot bocesti pe langa gard,
Esti ca o tata despletita, cu ridurile-nfipte-n funte,
Ce sufla-n vreascurile unor ganduri triste ,ce nu ard,
Ci, doar ii impletesc aevea fumul
Te-am asteptat intreaga noapte sa vii la mine-n gand
Si sa ramai,sa nu mai treci ca o simpla-ntamplare,
Sa fii un vis langa sufletul meu sfasiat, frematand
Ca o adiere placuta, cautand prin
Eternitatea ce-am dorito s-a stins ca vraja unui vis,
Intre minunile tacerii si sincere pareri de rau,
Pentru ca pleoapa n-a stiut, cand peste toate s-a inchis,
Si-a stins lumina unei stele, in
Cand am sa mor, as vrea sa-mi pot rascumpara propia viata ce m-a parasit,
Lasand averea din sicriu, saracilor ce s-au grabit candva sa moara,
Si sa ma-ntorc in turnul meu de vise si minuni, unde
Lângă mine plânge mama, și-alături tata suspină,
Două gânduri pribegite întâlnindu-se la cină
Răscolesc trecute vremuri prin sertarele iubirii,
Scuturând
Astazi am vazut o pasare cu-o aripa franta, sangerand
Si nu stiu de ce ochii mi-au lacrimat, sarutandu-i durerea,
Am luat-o in palma si-am simtit intreg universul vibrand
Intrun petic de trup
Ramai pana cand am sa-mbatranesc, cum se cuvine,
Indiferent in care an se va-ntampla, tu sa-ntelegi,
Ca n-am trecut prin nici-o amintire fara tine,
Si-n suflet ti-am pastrat, suspinele
M-am dăruit ție,cu visele,cu speranțele și cu nopțile mele,
Mi-am tăiat viitorul in două felii și ți le-am oferit,
Fără să cer nimic, din tot ce vei găsi cândva prin ele,
Trecând pe sub arcadele
Ochii-mi sunt umezi uneori și-atât de frig e-njur,
Și este grea lumina stelelor, ce umeri-mi apasă,
Sunt rătăcit în viața mea și nu pot să-i mai fur,
Singurătatea care s-a-mbrăcat în doliu de
