Poezie

Dăruire

poezii de dragoste

1 min lectură·28 februarie 2010

Mediu

M-am dăruit ție,cu visele,cu speranțele și cu nopțile mele,

Mi-am tăiat viitorul in două felii și ți le-am oferit,

Fără să cer nimic, din tot ce vei găsi cândva prin ele,

Trecând pe sub arcadele unui pod, din stele căzătoare zidit.

Mi-au imbătrânit cuvintele odată cu primăvara sosită in riduri,

Nu le mai pot rosti cu voce tare,temându-mă că n-ai să-ntelegi,

De ce totuși aevea te pierd, ca o umbră pe-ale viselor ziduri,

Obligându-te această tăcere, între mine și noapte s-alegi.

M-am dăruit ție și de-atunci, mi-ai răpit fiecare părere de rău,

Nu există altar pe-ale cărui trepte să urc,să te strig și să-ți cer,

Să rămânem aceleași minuni ascunse în sufletul meu, sau al tău,

Să nu-mi fie totul în jur atât de străin, atât de stingher.

001.999

x. “Dăruire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13930738/daruire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.