Ariadna

eu sunt simplitatea pierdută, într-o lume care se încurcă. mă zăpăcesc singură, dorind să trăiesc primordial... și clipa mea se roagă mereu, se arcuiește pe membrana sufletului... iubind albul dantelat și rotund al unui ochi de timp. și strig... mă aleargă ora de întuneric, știind că disperarea mea ar putea să nască... într-un colț de speranță, o lume care se descurcă. prin firul poeziei... 27 martie 2009, 09:48