Poezie
bătrâne
1 min lectură·
Mediu
din moment în moment
planeta ne va ierta și pe noi
din clipă în clipă bietul asfalt
își va bandaja săgețile strivite barbar
de camioanele cu sirenă
cerul își va scoate pe rând
furnal cu furnal din coaste
și din ceas în ceas ne va ispăși
scuipând în largul mării
toate fabricile și toți tăietorii de lemne
se apropie de noi iertarea
ca iarna de oamenii străzii
din miezul planetei se vor înălța brusc
toți copacii tăiați de vii
din minut în minut
iertarea ne va lovi în ceafă
cu toate brațele fugite de la cerșit
și într-o nouă miercuri
te voi striga bătrâne mai tare ca oricând
așa cum strigă foamea la morile de vânt
012703
0
ca iarna de oamenii străzii".
două versuri care nu au cum să nu te atingă. semnificativ!