Poezie
Ceață
1 min lectură·
Mediu
e-atâta ceață de parcă undeva a-nceput
moartea dinozaurilor și se apropie de noi
cu viteza coșmarului matinal
îmi spui că ai devenit o zi de odihnă în care
un musafir nedormit și plouat va sosi din minut în minut
"sunt spaima ușii descuiate/
rugăciunea întinsă pe gaura cheii
uite- garsoniera mea e un magazin de pantofi
care a dat faliment -
sfori în continuare altor sfori legate cu noduri în gât
în fiecare dimineață o ușă trântită își îndeasă
mâinile ridate în somnul meu și mă trage de păr
în fiecare seară la geamul bucătăriei aterizează aceeași
scrisoare cu o inimă de porumbel înăuntru
e atâta ceață
- parcă am fi martori la nașterea lumii"- îmi spui
privindu-mă ca o cameră de așteptare în care
viitorii naufragiați își pregătesc sufletele și tălpile goale
pentru pustiu
023.237
0
care a dat faliment", fie de " noduri în gât". sentimentul de plutire în acest gol este foarte bine regizat prin aceste versuri:
"sfori în continuare altor sfori legate cu noduri în gât
pe care circulă regulat troleibuze de cârpă."
și finalul devine, astfel, acel final al "sufletelor și tălpilor goale"!
acest fel de a mărturisi greul de pe suflet mă determină la a aprecia.