Vlad Solomon

Pai exact acest album il amintesc eu in articol. E editat de Simetria si E-cart.ro, chiar daca scrie pe coperta doar Simetria, uite-te, daca ai albumul, la clapeta copertei posterioare. Daca tot ii citezi pe toti colaboratorii la album, trebuie amintita Anca Iliescu, care a facut, pentru catalogul din 96, o munca de cercetare sisifica.
Scrisesem:
\"În aceeași zi, la orele 18, tot la Cărturești, a avut loc lansarea albumului bilingv \"Marcel Iancu - Biroul de studii moderne\", care întrunește conferințele prezentate în cursul dimineții, un cuvânt introductiv al ambasadorului Statului Israel în România, David Oren, precum și alte articole, trimise de cercetători care nu au putut lua parte la simpozion. Editat impecabil, bogat în ilustrații, albumul a fost distribuit gratuit sutelor de invitați și, fără îndoială, va fi necesar un nou tiraj.\" ( ca se scosesera doar 500, cind scopul era de 1000.)

Da, un muzeu de acest gen ar fi de dorit, dar cred ca exista in Buc ceva asemanator, poate o arhiva, la Muzeul National de Arta.

Proiectele legate de Marcel Iancu continua, atit in Romania cit si in Israel, Joi, 13.11.08 la TVR3, la 1130, in cadrul emisiunii Shalom, apoi noaptea, pe la 1, reportaj despre eveniment, am colaborat putin si eu la reportaj. Cei din Ro il pot viziona.
Eu sper sa public un serial- De vorba cu Dadi Janco. Si cred ca artisti video din Romania vor fi invitati la Muzeul Janco-Dada din Ein-Hod. Se incearca si aducerea unei expozitii Margareta Sterian, in Israel, ea a colaborat cu Marcel Iancu.

Clar, poetic, ritm placut, eu nu as schimba nimic, desi subtitlul nu-l prea inteleg, poezia e foarte frumoasa si degaja autentic. Lucrata prea mult risca sa fie artificiala.
iti multumesc pentru aceaste versuri. Finalul e excelent.
Vlad

-- Andrei, iti multumesc ca m-ai citit, intr-adevar, caut sa creez miscare, mi-e greu sa scriu altfel decit \" cinematografic\", shoturi lungi alternind cu scurte. Din pacate ma zbat, pe undeva, intre doua limbi, ebraica, sincopata, cu fraze scurte si sacadate, si romana, care permite fraze lungi, cu multe intercalari, reflexivitate si noi izbucniri...
Poate e un avantaj, o voi sti in timp, deocamdata simt ca sint nevoit sa traduc multe cuvinte, cind scriu pe romaneste.
Cu aceeasi prietenie,
Vlad

-- Ei, daca nu plictiseste, continuam expeditia...
Vlad

-- George, mersi ca m-ai citit si... ai dreptate. Din pacate, tot lucrind pe text, pierd din spontaneitatea primei variante, imi lipsesc cuvintele potrivite in limba romana... Mi-am dat seama in timp ca multe lucruri erau lipsite de importanta si le-am scos. Inteleg exact la ce te referi cind imi spui de ruperi de ritm, uneori o fac ostentativ, dar alteori din dificultatea de a gasi sinonime care sa nu altereze atmosfera, sau directia povestirii.
Nu cred ca am solutii, cu cit lucrez mai mult pe acest text, devin mai strain de el si, in loc sa retraiesc situatiile ca sa pot transmite emotia, imi dau seama ca privesc dinafara si, desigur, apar note stridente si in ritm.
Iti multumesc pentru comentariu.
Vlad

-- Iti multumesc, Emil, ca ma percepi asa cum mi-as dori. Telepatie am scris-o de citeva ori, mereu sterg lucruri care mi se par irelevante, sau descopar cuvinte care se repeta. Carentele mele in limba romana ma oblga la un efort care altereaza spontaneitatea relatarilor. Sper insa ca povestirea sa nu plictiseasca in continuare.
Cu aceeasi prietenie,
Vlad

Anca, iti multumesc pentru comentariu. Sigur ca intersectia cu Stephanie a avut farmecul ei, dar a ramas... o intersectie de drumuri. Insa acum m-ai provocat sa-i trimit citeva poze, de atunci, desi au trecut atitia ani.
Faptul ca in 57 de ani am trecut cit altii in 157 m-au determinat sa scriu la Jurnalul Saptaminii, in Israel, o rubrica saptaminala \" Oameni, locuri, evenimente\", sa povestesc despre intilnirile cu acesti oameni minunati si idealurile lor zburatoare.
Desigur ca, mentionind-o pe Stephanie in primul episod, nu puteam sa nu o amintesc la sfirsit... lege decretata de Cehov, cred, in contextul revolverului care apare in primul act.

Scuze, eu ma tutuiesc cu toata lumea, mai ales cu colegi de site...
Angela, iti multumesc ca m-ai citit si pentru cuvintele de apreciere.
Emil, eu te-am inteles din prima, dar, intr-adevar, cu toate ca exista negationisti, sau neinformati, atit politicieni de frunte ai Romaniei ( Constantinescu, Basescu, Tariceanu, Ungureanu), cit si oameni de litere in bona fide, s-au exprimat clar in privinta Holocaustului, inclusiv referindu-se la Holocaustul din Romania. Exista un institut al cercetarii Holocaustului la Buc, care organizeaza si congrese- in octombrie, anul asta, de exemplu - sau editeaza carti si documente despre pogromuri. Dar toate astea le stiu ( aproape)intimplator, eu traiesc in Israel, nu numai un roman a fost distins cu titlul \'Drept al popoarelor\', poti gasi referinte pe site-ul YadVashem, indicat de Angela, e adevarat, nu au fost multi.
Raportul Wiesel era odata si pe site-ul prezidential al Romaniei, oricum, oricine doreste, il poate gasi pe internet, in romana si engleza, sau cumpara in librarii, editat de Polirom. Din pacate, marea majoritate a oamenilor pe care ii intilnesc, in vizitele mele anuale in Ro, nu stiu mai nimic despre raportul Wiesel.
Si daca tot ne referim la Shoah ( n-as amesteca aici notiunea de Gulag, pentru ca nu la asta te-ai referit), cred ca o carte de baza ar fi \" Razboiul contra evreilor\" - Lucy S. Dawidowicz, iar pentru ce s-a petrecut in Ro, Holocaustul in Romania- Radu Ioanid, sau chiar Raportul Wiesel, inclusiv volumul 2, documentele adunate de Lya Benjamin, sau cartile lui Jean Ancel; intr-adevar, editura Hasefer a publicat carti excelente, pe subiect. Pe Hannah Arendt as recomanda-o intr-un context mai larg, al antisemitismului, al totalitarismului ( atentie, a fost contestata de personalitati din lumea evreiasca si israeliana, ex. Gershom Scholem), ori nu la asta cred ca se referea Emil.
Citeva precizari; Ziua Holocaustului nu se sarbatoreste, este o comemorare. Scopul relatarii mele \" Partage\" la Paris, nu era raportul Wiesel, ci mai mmult o descriere a aventurilor si disputelor mele, in 2003, o simpla povestire, fara ambitia de a elucida fenomene tragice.

Multumesc de vizita. Merita sa vezi Tel Dan, nu e greu de gasit. Daca nu il cauti in ceata si ai un ghid binevoitor, care te poate conduce printre arbori surazatori, izvoare secrete si salamandre scaparand pete de soare.

Petre, ce rost are aceasta polemica? Daca consideri ca ai fost nedreptatit, fiind pus la atelier, de ce te incapatinezi sa lasi textul pe site si nu il retragi?
Daca se trece la calificative neplacute si atacuri la persoana, nu vad ratiunea pastrarii unui text, la ce te astepti, sa-ti sara colegii in ajutor?
Pacat de timp si energii risipite, din toate partile.
Aprecierea unui text va fi intotdeauna subiectiva. Si am impresia ca simpatiile si antipatiile personale au pondere foarte mare, in comentarii si raspunsuri. Rolul atelerului ar fi ca oamenii sa ajute, cred eu, in ameliorarea unor texte. Pentru aceasta insa, e nevoie de dragoste de oameni, nu de insulte si ironii rautacioase.
Si parerea mea e ca nu-i necesar sa citesti o carte pentru a analiza o recenzie, din punctul de vedere al calitatii sau relevantei ei.

Draga Felix,
Din Israel, doar citeva precizari;
Tomer- inseamna palmier, palmierul fiind pom al carui fruct e curmala. Radacina cuvintului e T,M,R - Tamar- curmala, Tamir- falnic, asadar explicatia ghidului a fost justa, numele sau inseamna palmier (Dekel e sinonim). Tomer=Etz(copac) Tamar ( de curmale).
Tomer e, de altfel, foarte cunoscut ca ghid pentru vorbitorii de limba romana, in pelerinaj. Pelerinajul te-a impresionat si se simte. Pacat ca nu ati fost dusi suficient la locurile sfinte catolicismului si iudaismului, dar nu se poate vedea tot, in timp limitat.
Articolul tau are insa numeroase erori, iar faptul ca l-ai scris pentru o revista a unei parohii nu poate constitui o scuza.
Un exemplu - pretul masinilor in Israel nu are nici o legatura cu conflictul interetnic (care oare, pentru ca vorbeai de satul Daburyia de la poalele muntelui Tavor, unde sint toti cetateni israelieni, desi de etnie araba? - a nu se confunda cu conflictul cu palestinienii din ceea ce tu numesti- eronat- Palestina - pentru ca inca nu s-a constituit un stat, ci doar o Autoritate Palestineana - neacceptata si alungata de miscarea terorista palestineana Hamas in Gaza) - ci e rezultatul impozitelor ridicate pe masini, in Israel. Iar asigurarile sint scumpe- dar nu ca in Europa Occidentala - pentru ca se fura multe masini , care sint duse si desfacute in bucati pe teritoriul controlat de Aut. Palestineana. Un cetatean israelian nu are voie sa intre in aceste teritorii, pentru ca ar fi linsat- simplu - precum s-a intimplat deja. Nu vreau sa prelungesc - daca vrei, poti lua contact cu mine pe vlad_solomon2003@yahoo.com si iti voi mentiona si alte erori.
Doar subliniez ca numai de cind Ierusalimul e sub control israelian- de altfel a fost, istoric, si este si azi, capitala Israelului- exista libertate totala a religiilor. Spre deosebire de Beit Lehem ( Betleem), in care numarul crestinilor scade simtitor - intreaba-te de ce.
Finalul articolului, in care introduci in ecuatie termenii israelieni, evrei, arabi, denota o lipsa de intelegere a conflictului din zona. Fraza finala e cit se poate de neclara - cine se razboieste pentru pamint si cine pentru suflet ( adica?)?
Israelul se lupta de 60 de ani pentru dreptul de existenta, ca tara a evreilor, contestata inca de majoritatea tarilor arabe din zona, desi proclamata in 48, prin decizia ONU.
Daca mai vii vreodata prin zona, da un semn.

Iti multumesc, Angela, pentru remarcile pertinente si pline de eruditie.
In ebraica exista un cantec - \" Au scris despre el in ziar, dar el nu a stiut niciodata ca e asa\". Desigur ca ma magulesc cuvintele tale, cred ca ai perceput articolul meu chiar dincolo de intentiile sale initiale, ceea ce ma bucura.
Nu sunt convins ca cheia empatica e singura valabila, fiecare cititor va intelege altfel acest articol. In ceea ce priveste identitatea si apartenenta, nu e nici un eroism, e doar definirea mea, ca israelian , ca \" cetatean al universului\", si exprimarea in mod direct a ceea ce simt. Cand adevarul e spus in mod simplu, fara ocolisuri, devine, asa cum spui, firesc.
Inca o data, iti multumesc pentru ca m-ai citit.

Draga Petre, iti multumesc pentru feed-back. Tuvia a fost, intr-adevar, un mare artist si un OM. De curind Silvia i-a organizat o expozitie in Germania. Unele dintre creatiile lui se afla in Romania. Incearca sa-ti procuri cartea \" Cantecul pietrei\", nu vei regreta.

Elei si lui Petrut, multumesc pentru soapta cu rezonanta si pentru perceperea poeziei mele ca un dialog cu mine insumi in vartejul senzatiilor.
Voi mai sopti in versuri, in speranta ca soaptele mele vor avea ecou.

Mersi pentru comentariu, Ioan-Mircea. Sunt, din fire, un drumet curios. Cand am inceput sa scriu articole pentru Jurnalul Saptamanii din Israel, am crezut ca ma voi concentra pe oameni, dar sunt atatea locuri fermecatoare in Israel, incat am intitulat rubrica mea \" Oameni, locuri, evenimente\". Din pacate, si aici, fara initiative private, multe obiective turistice nu au sansa sa fie descoperite, de multe ori se dezvaluie un mozaic, care e , dupa aceea, acoperit cu nisip, sau o serie de pesteri misterioase, care apar unde te astepti mai putin. E nevoie de abnegatie, perseverenta, viziune si... fonduri. Sarbatori fericite de pe malul Marii Mediterane. Acum plec spre Jaffa ( Yaffo), sa ascult soaptele marii.

Intr-adevar, asta a fost scopul articolului, sa aduca informatii, care la prima vedere par dificil de digerat, dar au importanta lor in descrierea unui loc special precum Shuni. Daca un jurnalist tanar si prolific ca tine a apreciat bogatia de detalii, truda mea a fost rasplatita din belsug. Iti multumesc pentru ecou, Petre.

Draga Mircea,
Iti multumesc din inima pentru randurile tale, ele insele un poem si o \"bucurie umezitoare de priviri\" pentru mine. Ma emotioneaza mult, in special pentru ca vin din partea ta, artist creativ in atatea domenii. Am ezitat inainte de a povesti despre Jimmy, i-am citit Marinei textul si, abia dupa aceea, am indraznit sa-l public. In jurul nostru se petrec drame ale unor personaje aproape anonime, trecem uneori neatenti pe langa ele... Mi-am propus sa scriu din cand in cand despre oameni pe care i-am cunoscut si care au disparut in anonimat, talente pierdute intr-o lume aspra, dar care si-au lasat amprenta in inima mea.

Marlena, iti multumesc ca ai amintit de prezentarea mea de carte, la Targul de la Ierusalim. Pentru cei interesati, pe revista Pasager pot gasi detalii:
http://www.geocities.com/revista_pasager/
Cartea e editata de Vinea ( Tzone), e a doua editie, cu prefata de Mircea Horia Simionescu.

Relatarea ta este foarte la obiect. As vrea sa stiu unde as putea sa te ascult citind, cand e seara de limba franceza. Eu voi fi acolo luni si miercuri.
Oricum, cred ca a venit timpul sa ne si cunoastem.
Poti sa-mi scrii la adresa vlad_solomon2003@yahoo.com
Citesc mereu cu interes creatiile sau reportajele tale.
Cu stima,
Vlad
P.S. Pe 26.2 va vorbi si colegul tau din fundatia Fondane, Michael Finkenthal, despre proaspat editata carte- tot Vinea- a lui Sesto Pals.

Interesant reportajul tau, Adrian. Din randurile lui razbate o mare tristete. Trebuie sa ne intalnim neaparat, inainte de ora 6. Doar am ajuns la concluzia ca suntem deja intr-un razboi mondial, riscam sa treaca 6.15 si sa ne pierdem printre daramaturi. Inainte insa, nu cumva sa ne pierdem intre notiuni, raul a venit din nord, sub infatisarea unor teroristi, mana lunga a Iranului, denumiti de multe canale TV - grupare militanta.
Hai, sus capul, stii bine ca razboiul asta trebuie sa continuie, pentru a evita , poate, alte 10, iar tu esti departe de rachete, deocamdata. Si ai o identitate si o apartenenta, uneori ele cer sacrificii. Chiar daca se aud tunurile, sa nu taca muzele.

... dar teama mi-e ca inteleg mai mult decit exprim, in romaneste... uneori traduc din ebraica... poate cuvintele tale incurajatoare sa ma faca sa scot din pivnita citeva incercari...