Poezie

Versul trei

1 min lectură·10 decembrie 2014

Mediu

Mi-am asumat întristarea

Însingurată, în ziua în care, Tată,

Am uitat iertare,

Să îȚi cer!

M-am grăbit să plec, să evadez,

Să ma grăbesc, să cresc, să greșesc,

Să-mi fie dor și să

Cuvânt!

Am zis... mai alaltăieri,

De aceea am plâns ieri.

Numai că azi, te văd tot cu dalta, Tată...

Si la fel, neobosit mă privești

Să îți seamăn! Să te miri de ochii mei,

De Albastrul care îți aparține

Și care privește fix în Tine!

Apoi fix în Sine...

Îl vizitez introspect și îl autocritic,

Athanor al conștiinței, dextrocentric,

În apă vie spălat, mângâiat de Vânt,

În Foc călit și renăscut în Sine.

Întros din morți și regăsit,

În versul trei din

Strofa-ntâi!

001.259

Vlad Colceriu. “Versul trei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-colceriu/poezie/14061400/versul-trei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.