Poezie
Ad multos annos!
1 min lectură·
Mediu
Am ajuns să mă închin durerii
Ca unei conștiințe
Am ajuns să ridic ochii spre cer
Am ajuns să mă simt singur
Am ajuns să strig în urechea ta
Ai ajuns să mă răstignești
Pentru că văd
Ați ajuns să vă întâlniți cu adevărat
Numai în poze
Am ajuns să lătrăm “bună ziua”
Și să oftăm “noapte bună”
“Te iubesc”
Pe cer, vedem meteoriți
în loc de Stele
În ape, reflecția e roșie
Și ploile toarnă plumb
Justificăm doar crima
Și avortăm
Odată la fiecare 7 secunde
În piepturi ni se ascunde
Inima de noi
Prin “evoluție”
Am jigni maimuțele
Dumnezeu se rușinează
De “chipul și asemănarea” Lui
“Și totuși există iubire”
Ce frumos poți iubi
Un blestem
Ad multos annos,
Leii mei!
001658
0