Virginia Popescu

dincolo de stânci -
plonjonul fulgerător
al albatrosului

(GIP)

Dragă Petre, tare mi-e că tu o să prinzi bibanul cel mare...
Ia să vedem!

Cine? - albatrosul
Când? - pauză, aici nu mai e clar...
Unde? - dincolo de stânci, în mare

Mai încercăm!

Succes!

Dincolo de stânci
peste marea adormită
albatroși în zbor

Dragă Doru, bine ai venit pe pagina noastră cu avântul tău tineresc!
Eu chiar te așteptam!
Vii ca o briză răcoroasă și proaspătă să ne întinerești spiritele...

Observ că ai făcut o mică schimbare primului meu tristih (nu-i mai spun haiku)...
Ai realizat un contrast între liniștea aparentă a mării și zborul albatroșilor....
Fac și eu niște schimbări...

dincolo de stânci
albatroși în zbor înalt -
cerul de azur

Dragă Maria,
tu știi foarte bine cât îți datorez și
câte lucruri mai am încă de învățat de la tine ....
Faptul că ești atât de riguroasă în gândire,
că punctezi exact acolo unde trebuie
este dovada marii tale experiențe...
Știi bine că eu sunt precum căluțul nărăvaș
care tot încearcă să o ia de capul lui....
Când tu-mi atragi atenția,
e clar că ceva nu e în regulă cu ceea ce am scris eu...
Eu am glumit cu aruncarea omului de pe stâncă,
putea să fie un sportiv care se arunca în mare,
dar nu aici e buba...
Problema mare este tehnica de surprindere a unui moment,
a traducerii gestului în cele trei rânduri
și a acelei iluminări de moment în mintea cititorului...
De aceea am reluat ideea
și de aceea am invitat și pe alți amatori
să-și spună părerea și să vină cu variante...
Așa învățăm și nu trebuie să ne fie rușine...
La haikudevent, site-il francez ,
Daniel Py, (tu știi bine cine este el),
ne cere mereu părerea,
ne dă mereu variantele lui să i le comentăm...

Îți mulțumesc pentru sfaturi și precizări...

GIP poate bea. De-aia pot spune
Că scrie epigrame bune,
Și-ăsta-i motiv că-n cursul vremii
Nu ia la festivaluri premii...
(Constantin Iurascu Tataia)

Dragă Tataie, nu ești invidios,
Că GIP e cu femeile duios?
Când scrie epigrame este treaz.
Bea doar să poată sări peste pârleaz.

Dragă Angela,
pentru tine care ești o fină cunoscătoare a literaturii franceze, probabil că modesta mea sticlă îți sugerează foarte multe sensuri...
Pentru că am vorbit deja de anumite simboluri, hai să nu-l neglijăm tocmai pe cel \"De la dive bouteille\" al lui Rabelais, care-i invită pe cei care vin la ea, cu acel \"Trinch\", adică, bea, adapă-te la izvoarele culturii..
Și aici putem asocia cele două simboluri: cel al operei, al destinului acesteia, asemănător cu cel al unei sticle pe mare și cel al divinei butelci rabelaisiene, sursă de cunoaștere, de înțelepciune...

Îți mulțumesc pentru larga deschidere pe care ai dat-o subiectului...

Dragă Liviu,
acu\' dacă deci ai pus problema \"Sfintei butelci\", o să mă opresc puțin asupra ei...
Un prim simbol ar fi cel al sticlei aruncate pe mare, în urma unui naufragiu: deci ar trebui să conțină un mesaj, acel Help me / us, cum dorești...
Un al doilea sens, mult mai profund, ar fi acela preluat de la Alfred de Vigny, \"Une bouteille a la mer\", în care sticla este opera poetului, aruncată de multe ori pe o mare de indiferență și cu un destin incert...
Aici cred că te-ai simțit tu vizat, ca poet...
Dar sticla poate să fie doar una din plastic, luată de valuri și purtată de furtună în larg, semn de neglijență a celor care au aruncat-o pe plajă sau chiar în apă...
Fiecare vede sticla asta în felul lui...

Îți mulțumesc mult de trecere și interpretare!
Tu ești mereu un oaspete de onoare pe pagina mea...

Dragă Maria,
ca să-ți fac pe plac, aș putea să-i fac vânt omului de pe stâncă să plonjeze în mare în locul broscuței, dar el contemplă infinitul mării cufundat în gândurile lui... Poate marea îl inspiră să scrie un poem...
Cred că am văzut imaginea asta pe un volum de poezii ale lui Victor Hugo, \"Les chatiments\" (Pedepsele), pe vremea când poetul era exilat la Jersey sau Guernesay de Napoleon al lll-lea..
E drept că nu apare direct zbuciumul mării sau al poetului, e un haiku mai mult meditativ... Am avut în vedere și acel poem baudelairien, \"L\'homme et la mer\", care vorbește de înfruntarea continuă dintre om (bărbatul aici)și marea care ar simboliza elementul feminin...

Voi încerca 2 variante mai dinamice, invitându-i pe toți cei care doresc sa vină cu noi variante.
Așa învățam să scriem haiku...

Dincolo de stânci
imensitatea mării -
albatroși în zbor

un punct suspendat
pe stâncile de granit -
omul și marea



vuietul mării
se risipește-n valuri -
o barcă în larg

omul pe stâncă -
valuri izbite ritmic
fără odihnă

Dragă Petre, nu prea înțeleg la ce faci aluzie,
sunt pe mare grabă, mulțumesc de semn!

Te aștept mereu cu plăcere...

Al doilea haiku ți-l dedic, în mod special...
Citește și poemul lui Baudelaire și o să înțelegi mai bine ce se ascunde în adâncurile neexplorate ale mării...

Cu multă prietenie...

Cristina, mulțumesc de trecere, ești o prezență mai mult decât plăcută....
Cu prietenie....

Superbă imagine redată prin denumirea suavă de plantă carnivoră...
Nu cunoșteam planta aceasta....
E prea frumos haikuul tău ca să-i pot da o replică pe măsură….

Felicitări!

Ce este mai frumos, mai plin de mister decât acest etern feminin de care vorbește Angela...
Totul învăluit într-un frou-frou mătăsos al unei rochii de mătase, care ne poartă cu gândulla pielea catifelată și caldă a unei femei care se vrea iubită și mângâiată mereu...

Am reținut câteva imagini frumoase, specifice poeziei Angelei...

\"umerii-și scutură desuetul voal roz

eu iepure alb și grație mută-n
febrele acestui etern feminin mătăsos

poezia ne-ajută ne-ascultă
întrebare în sine și-n timp
obsesivă și crudă\"

Cu plăceerea lecturii...

din două inimi
picură doar nisip -
în urnă - timpul

împreunare -
catedrala gotică
două mâini spre cer

între două ceruri
zbor de cuvinte -
o oază-n deșert

plaja pustie -
pe cerul plin cu stele
luna de veghe

Cristian,
mi-a plăcut al treilea, îmi amintește chiar de o plimbare pe țărm și de un minunat răsărit de lună.
Mulțumesc de trecere și de imaginea inedită...

plimbare pe țărm -
zarea se luminează
luna din valuri

Cristian,
o imagine frumoasă, plină de culoare...
Vedem parcă deschise cupele de magnolia spre azurul care se estompează treptat în amurgul de primăvară....
Calmul serii este oarecum tulburat de un stol de
rândunici care brăzdează brusc cerul...
Aș sugera totuși stol pentru cârd. Sună parcă mai bine...

luna de veghe -
marea se culcă pe țărm
lângă o scoică

*
briza de seară -
cuibar își caută marea
sub malul surpat

*
vuietul mării -
poseidon pe urma
unei sirene

(Ion Rășinaru)

fără odihnă
marea izbită de țărm -
voci din adâncuri

răsare luna -
cântec trist de sirenă
în largul mării

O poezie a arderii pe rugul iubirii și a renașterii prin dragoste...
Fenixul, piatra filosofală, simboluri alchemice care ne poartă cu gândul la prefacerile subtile din spiritul poetei, în căutarea esențelor, a ceea ce dă adevăratul sens al vieții....

Să arzi de dor în noaptea iubirii,
Să renaști triumfătoare,
Odată cu zorii,
În razele soarelui, să fii tot mai strălucitoare....

Cam indiscretă luna asta, nu crezi, Ion Rășinaru?

lună de vară -
prin perdeaua norilor
trage cu ochiul

Din ceruri coboară pe noi sfânta rouă,
Iubirea aceasta, femeie, e nouă,
Nu-mi pasă - cât stau sub salcâmul în floare
La tine în brațe - de ninge, de plouă...

Dragă Petre, ce aș putea să-ți spun decât că m-ai lăsat mută
ce uimire...
Cred că nu există gen de poezie pe care să n-o poți aborda cu succes....

Mai degrabă ai învăța să zâmbești printre lacrimi!

Melc traversând -
polițaiul îi face semn
să se grăbească

zebră traversând -
se pare c-am obosit,
trag pe dreapta
(GIP)

melcul pe stradă
cu casa în spinare -
un Sisif modern

zebra oprită
de un polițai sobru -
treci doar pe zebră