etern feminin mătăsos

Ce este mai frumos, mai plin de mister decât acest etern feminin de care vorbește Angela...
Totul învăluit într-un frou-frou mătăsos al unei rochii de mătase, care ne poartă cu gândulla pielea catifelată și caldă a unei femei care se vrea iubită și mângâiată mereu...

Am reținut câteva imagini frumoase, specifice poeziei Angelei...

\"umerii-și scutură desuetul voal roz

eu iepure alb și grație mută-n
febrele acestui etern feminin mătăsos

poezia ne-ajută ne-ascultă
întrebare în sine și-n timp
obsesivă și crudă\"

Cu plăceerea lecturii...

toujours au vif du sujet
merci ma belle

altă culoare din paleta bine aleasă. \"poezia nu-i acest paradis languros\", ziceți și aveți dreptate. De o finețe ce vă caracterizează și cu un aer înmiresmat.
LIM.

lim ai memeria perfecta a \"culorilor\" textelor mele
merci

Nache Mamier Angela,
observ că nu e prea ușor să ne apropiem de o poezie ale cărei formă și lexic o pot încadra fără prea mari probleme în depozitul poeziei moderne clasice.
Însă la o mai atentă recitire, elementele \"învechite\" trezesc prin farmecul tipic al lucrurilor îmbibate cu timp pe \"romanticul\" receptor ascuns în fiecare om, fiindcă e de știut că natura omului este prin excelență una năvalnică, visătoare și dornică de a răsturna orice impuneri. Un receptor romantic spuneam, care odată smuls din crusta artificializării pentru a fi \"în ton cu moda\", descoperă încântat \"nebănuitele trepte\" ale unei asemenea poezii, încruntată din prea multă candoare, tristă datorită neînțeleselor sale valențe exprimative, de fapt expresia unui spirit profund și sensibil care se încăpățânează conștient în poncife, ca o reacție la invazia de stiluri experimentaliste, fără schelet, sau cel puțin fără o concizie pe care o presupune poezia în această manieră. Și dacă Nache Mamier Angela plătește benevol tributul propriei trăiri cu jumătate de inimă repetând secunda unui timp trecut și cu cealaltă în prezent (fiindcă scriitura e conștientă de acest lucru nu se poate trimite la muzeu, dimpotrivă), putem desprinde o concluzie și anume, exprimându-ne printr-o metaforă, poezia ei e ca o pasăre care se poate strecura prin gratiile coliviei sale spre disperarea păsărarilor...
Cu aleasă considerație,
liviu ofileanu

desigur că nu pot vorbi despre textele autorului nache mamier angela fără a pătrunde, mai întâi de toate, în pielea fiecărui cuvânt pentru a cunoaște capacitatea asociativă a poetului.
și iată-mă confirmând un poet real care posedă o chemare către poezie, de vreme ce o asociază legitim cu suavitatea avânturilor sale care rodește în suflet cu îndelungi vibrații.

și evident efectul este benefic.

iată sugestia din începutul existențial

*n-a fost o zi să mă recunsoc
poezia ne-ajută ne-ascultă
întrebare în sine și-n timp
obsesivă și crudă*

felicitări!

cu sinceritate,
teodor dume,

liviu,teodor
am citit cu atentie comentariile voastre...poezia româna este mult mai experimentala ca cea de aici,unde desigur ca încerc sa receptez l\'air du temps
fiind autor român -la distanta-vad ca fiind aici ,fara sa vreau sunt tributara celor doua influente deci devin din ce în ce franco-româna(ca autor)
la debuturi eram non-conformista(cenaclul 19 etc...) apoi am devenit din ce în ce mai izolata
pâna la urma acest statut mi-a convenit cel mai bine,poezia nu mi s-a urcat la cap si simt înca elan în aripi de a dialoga cât mai deschis cu colegi ca voi
poate acest bun simt îmi salveaza pielea si ma obliga sa va consider colegi ,buni ,seriosi care fac ce pot si ce nu pot(ca si mine) cu barierele timpului
noutatea cu orice pret mi se pare în orice caz fortata si mi-ar fi usor sa o mimez
dar nu sunt un papagal
poezia este eruptie ,este Intimul,este adevarul suprem al fiintei noastre si Acum este ceea ce fac,ascult mai mult ca oricând instinctul cultural si natural(cu care ne înzestreaza natura)
\"experimentul\" meu a fost un volum angajat aparut aici ,unde luam apararea tiganilor rom^nai imigranti si maltratati stiind ca si aici si în tara voi jena cu acest subiect \"fierbinte\"(unele sunt postate pe agonia printre primele mele poeme)
primirea lor a fost bizara ,dar nu m-am cenzurat ,am tratat un subiect care nu era à l\'ordre du jour(în 2006)
poezia ramâne deci un mister ,caci nu am vorbit cu tigani în viata mea decât prea putin ,dar vazând ce li se întâmpla de peste 20 de ani ,am avut o iluminare,m-am umanizat si i-am vazut în lumina unei teribile tragedii care dureaza pâna la urma de secole
deci ,în acest sens cred ca am iesit din \"schema clasica\" si am consacrat un volum cotidianului imediat,egoismul la scara mondiala
dar ar fi multe de spus,totul e mult mai complex decât credeam...deci ca si voi astept Poezia si uneori ea ma lasa sa cred ca ma asteapta si ea(dar sunt rare aceste momente de orgoliu)
cu prietenie