Virginia Popescu

Cu șeful se are bine, La servici se bat pe burtă... Căci știut e de oricine: Amândoi se-mbată turtă.

În ziua aceea fusese o adevărată caniculă. Spre seară nori mohorâți au început să se adune de pretutindeni, împânzind cerul. Totul era apăsător, în aer plutea ceva ca o amenințare surdă, întreaga

cântec de fluier - din pădure ecoul unui singur cuc zori de vară-n geam - o dâră de lumină pe vis de copil apus pe culme - pe potecă bărbatul urcă spre toamnă

I-a tot spus că o iubește, Dar când i-a-ntins inelarul, A tăcut precum un pește. Mare diplomat ștrengarul!