Ușa de întuneric

da, un titlu bun
o ușă de întuneric construită abil

\"Mâinile îmi cad neputincioase,
mă las în genunchi
și mă rog ție
să o deschizi\"

teama strecurată în suflet, ca stare, bine reliefată

cu sinceritate,
teodor dume,

desparte, stă la ușă \"mă lipesc de ea tremurând,/îți aud respirația,
îți simt privirile de-ntuneric/scrutându-mă/până în adâncurile ființei\" foarte bine surprinsă teama de necunoscut.cu plăcerea lecturii

Două lumi, despățite doar de o ușă, dorința de trecere dublată de frică, de misterul necunoscutului.....
Oricât ar fi de blândă acea Doamnă sau acel Înger, nu reușim să ne învingem frica telurică de necunoscut, de invizibil, de imprevizibil.....

Totul ia aspectul unei alergări, al unui coșmar de noapte.

La trezire răsuflăm ușurați că i-am mai smuls veșnicei nopți
o zi.....

Cu mulțumiri și mult respect față de Teodor Dume, poetul filosof al luminilor și umbrelor....

O foarte plăcută întâlnire pe tărâmul nopții, al visului, al poeziei și al misterului.....
Îți mulțumesc, pentru trecere și pentru visul lăsat pe pagina mea, zeiță a frumuseții.....

\"Îți aud zgomotul pașilor sonori
pierzându-se în depărtare.\"

Imi simt si acum auzul incordat... Felicitari!

Dragă Claudiu,

Tu auzi zgomotul pașilor prin cuvintele mele,
dar eu chiar îi aud cum se pierd în depărtare, eu chiar simt disperarea pierderii iremediabile a unei ființe care mi-a fost foarte apropiată sufletește....

Îți mulțumesc pentru trecere!
Ai o sensibilitate deosebită pe care o apreciez mult